In dimineata zilei celei pe care Domnul a facut-o, “sa ne bucuram si sa ne veselim in ea“, ingerul Domnului vesteste sfintelor purtatoare de mir, biruinta vietii asupra mortii: “Cautati pe Iisus Cel rastignit? A inviat, nu este aici, iata locul unde L-au pus, mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca in Galileea il veti vedea, dupa cum v-a spus“ Marcu 16, 6-7.
De atunci pana la sfarsitul acestei lumi trecatoare, Biserica va vesti invierea si viata, marturisindu-o cu toata puterea ei, in marasmul durerilor si suferintelor provocate de pacat si moarte.
Puterea invierii si taina Sfintelor Pasti ne cheama pe toti spre adanca privire asupra celor intamplate atunci si spre cele pe care noi cei de astazi le traim.
Cu puterea credintei descoperim taina vietii si Invierii, Mantuitorul nostru a biruit prin cruce moartea si stapanirea ei, a deschis noua imparatie netrecatoare si ne cheama pe toti la iertare si castigarea vietii celei fara sfarsit. Sfanta Inviere precedata de durerile tradarii, urii, spinilor, crucii si mortii ne arata ca, astazi, Domnul ne cheama pe toti la masa bucuriei, a gustarii din izvorul vietii si a marturisirii cat de bun este Domnul cu noi!
Zilele suferintelor si patimirilor Sale, cand toti L-au parasit, ne-au amintit de nesiguranta si lipsa de fidelitate a semenilor nostri. Pe crucea din Ierusalim in durerile mortii, pentru noi si pentru pacatele noastre, Domnul ramane inconjurat de doi oameni care-si primeau plata pentru faradelegile si nedreptatile lor. In mijlocul celor doi pe cruce sub chinurile mortii, insetat de salvarea noastra, singur cu ochii in lacrimi, sub satisfactia dornica de razbunare a lumii fanatizata de legi omenesti trecatoare si ucigatoare, Iisus Mantuitorul astepta sa implineasca pana in sfarsit taina mantuirii noastre: “Asa de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat a dat pe Fiul Sau ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” Ioan 3,16.
Omul aflat in partea dreapta a Celui rastignit pe nedrept, isi revine din intunericul in care traise toata viata lui. El devine constient ca savarsise pacate grele, ca merita pedeapsa pentru ele, de aceea nu se razvrateste, ci constiinta lui imbracata de acum in smerenie incepe sa vorbeasca, cerand de la Cel nevinovat iertare. Intre el si Iisus exista o prapastie uriasa, cel dintai era vinovat primindu-si cele cuvenite faptelor sale, Iisus Mantuitorul era dat mortii fara a se gasi vreo vina in El. Este infricosator sa observam cum, pana in ultima clipa un suflet poate ramane insensibil la suferinta semenului sau. In timp ce Sangele Lui Hristos care spala pacatele noastre se varsa, cel aflat langa el, talharul din stanga Il sfideaza, lipsindu-se si de viata aceasta trecatoare, si de cea vesnica fara sfarsit. Celalalt il cearta: “Nu te temi tu de Dumnezeu, ca esti in aceasta osanda? Si noi pe drept, primim cele dupa faptele noastre. Acesta (Iisus) n-a savarsit nici un rau“ Luca 23-40,41.
Este unul dintre cele mai miscatoare evenimente petrecute inaintea mortii Celui nevinovat. Un talhar care nu vazuse nicio minune savarsita de Domnul, nu auzise de la El niciun cuvant, nu Il intalnise niciodata, ci acum privea la suferintele Lui si la ura celor ce-L defaimau, isi schimba viata cerandu-I iertare si rugandu-L: “Pomeneste-ma Doamne, cand voi veni in imparatia Ta“ Luca 23,42.
In clipele de dureri ale mortii, ale suferintelor, talharul cere nu usurarea lor, nu coborarea de pe cruce, ci doreste ca Domnul sa-si aminteasca de El in lumea de dincolo, in Imparatia Sa vesnica. In clipa agoniei mortii, hulit, umilit, parasit, lipsit de camasa pentru care soldatii romani aruncau sorti, Hristos daruieste acestui om care-si schimba viata prin credinta in El, viata cea vesnica. Cuvintele Sale il descopera ca Dumnezeu care are putere asupra vesniciei, pentru El nu exista trecut, nici viitor, ci prezent continuu: “Astazi vei fi cu Mine in rai” Luca 23,43.
Raiul sau paradisul devine realitate accesibila celor care cred si-I urmeaza Domnului. Talharul cu numele Dismas va intra primul in aceasta imparatie, va fi cel dintai om mantuit. Cei doi talhari intruchipeaza doua modalitati ale mortii care se vor perpetua pana peste veacuri. Talharul din stanga, razvratit, urator de oameni si Dumnezeu, ramane pana in ultima clipa insensibil si sub stapanire a raului intrucat cere o minune, care, crede el, ca i-ar salva pe toti trei. Dar pentru astfel de oameni indoielnici, necredinciosi, indiferenti si posedati de rau, nu se vor face niciodata minuni.
Minunea cea mare se va petrece cu celalalt, care primeste iertarea, fiind calauzitor tuturor celor ce doresc schimbarea vietii, chiar si in cele din urma momente ale ei.
Iubitii mei frati si surori in Domnul Cel Inviat,
Din cele reamintite mai inainte, observam doua atitudini diametral opuse, datorate liberei obtiuni sau alegeri, a celor doi osanditi, unul este mantuit, celalalt pierde pentru totdeauna ambele vieti. Soarta tragica a celui pierdut care refuza credinta si iertarea, demonstreaza ca Dumnezeu nu salveaza pe oricine: “Toti oamenii suntem chemati la mantuire” 1 Tim 2,4, chiar cei impovarati cu pacate grele, dar pentru a fi vrednici de iertare, trebuie sa credem si sa marturisim puterea iertarii si vindecarii Domnului nostru Iisus Hristos.
Tocmai aici descoperim si invatam ca, crucea desparte si deosebeste pe cei alesi de cei pierduti. Pentru cei care ignora puterea ei, invierea Domnului ramane nelucratoare in viata lor.
De ceva timp observam cu tristete lupta impotriva Bisericii si a slujitorilor ei, asemeni temutelor persecutii de altadata. Cei aflati in intunericul si umbra rautatii pacatului, urasc viata si mesajul ei. Biserica Mantuitorului nostru vesteste si apara viata, si nu va inceta niciodata sa o faca, aceasta fiind misiunea ei. Prezenta Bisericii deranjeaza, ce se urmareste oare, incotro ne indreptam daca refuzam viata, nu avem alta alternativa decat moartea. Optiunea libertatii nu inseamna anihilarea si distrugerea vietii. Biruinta Domnului pe care astazi o traim anticipand inceputul vietii celei vesnice este puterea noastra: “Cu noi este Dumnezeu, Mantuitorul nostru, intelegeti si va plecati, caci iarasi veti putea, dar veti fi biruiti” Isaia 8,9. Cu marturisirea Invierii Domnului vom birui, iar cei ce locuiesc „in latura si umbra mortii” Isaia 9,1, daca astazi nu se intorc asemeni talharului Dismas vor fi entitati pierdute pentru totdeauna. Sfintele Pasti ne cheama la iertare si impacare.
Puterea iertarii Domnului este vizibila si orice om este chemat astazi sa se apropie cu credinta, caci iertare din mormant a rasarit. La fiecare mormant sa aprindem lumina ce strabate intunericul. Acolo vedem realitatea inselatoare a puterii omenesti.
Sa descoperim astazi in lumina Invierii, adevarul mai presus de tot ceea ce este omenesc si marturisind Invierea Domnului, traim asteptand „ceruri si pamant nou”, in care va domni Cel mort si inviat, mangaindu-ne pe toti: „Nu va temeti, Bucurati-va, iata, Eu sunt cu voi in toate zilele pana la sfarsitul veacului. Amin!” Matei 28,9,20.
Catre Domnul vietii si al iertarii, pururea fierbinte rugator,
† CORNELIU
EPISCOPUL HUSILOR