Copilaria mea a fost mai nastrusnica decat cea descrisa de Ion Creanga“, spune Ion Bocancea, cel care a interpretat rolul principal in filmul „Amintiri din copilarie“
„De cate ori ma uit la filmul «Amintiri din copilarie», de fiecare data mai descopar ceva“, spune Ion Bocancea (67 de ani) despre singura ecranizare a capodoperei lui Ion Creanga.
Au trecut 55 de ani, adica mai bine de o jumatate de secol, dar cel care a jucat rolul principal in arhicunoscuta productie cinematografica nu pierde ocazia de a revedea filmul ori de cate ori este redifuzat la televiziune.
„Numai ultima oara nu am reusit, am aflat abia la o zi dupa aceea ca s-a dat la TVR in preajma Craciunului.
Chiar ma sunase cineva sa ma intrebe daca am vazut «Amintirile», si i-am spus ca nu am reusit pentru ca au fost mari probleme cu retelele din cauza furtunii de zapada“, povesteste Ion Bocancea.
Vremea cu nabadai l-a prins acasa, la Bozovici, o localitate situata la 30 de km de orasul Anina si 70 de Resita, resedinta judetului Caras-Severin.
Vremurile l-au transformat intr-un banatean get-beget dupa casatorie, insa copilaria si adolescenta si le-a petrecut la Bicaz. Acolo, la inceputul anilor ’60, regizoarea Elisabeta Bostan l-a remarcat pe Ionica Bocancea in timp ce cutreiera scolile din judetele Moldovei pentru a-l gasi pe cel mai potrivit copil care sa joace rolul lui Nica a lui Stefan a Petrei.
Tot acolo, revine aproape an de an, la sfarsitul lunii august si inceputul lui septembrie pentru a se revedea cu cei doi frati ramasi in Neamt, si pentru revederea cu fostii colegi de liceu.
M-au pus sa ma stramb si am facut ca toti…“
Desi au trecut atatia ani, Ion Bocancea isi aminteste in detaliu cum a ajuns sa fie selectat pentru rolul vietii lui. Avea 13 ani si era in clasa a VI-a la scoala din Bicaz, iar regizoarea Elisabeta Bostan si Doru Nastase, care o seconda, mergeau prin Moldova pentru a gasi copiii care sa joace in film.
„Atunci cand au intrat in clasa, eram la o ora de desen si eram preocupat sa desenez ceva… lupul din «Capra cu trei iezi», parca. In timpul asta eu fluieram si mazgaleam acolo… Toata lumea s-a ridicat in picioare cand au intrat regizorii in clasa.
Colegii au dat «Buna ziua!», dar eu, nimic, imi vedeam de treaba. Tin minte ca imi facusem parul din cap «arici», il dadusem cu sapun, sa stea in sus, iar doamna regizoare m-a intrebat: «Tu de ce nu te ridici in picioare?». Mi-am cerut scuze atunci, am crezut ca am facut o prostie.
Mi-a spus atunci doamna regizoare: «Ia sa te duci la cancelarie si sa ma astepti la usa!»“, povesteste Bocancea amuzat, deoarece atunci credea ca boacana pe care a facut-o va avea consecinte grave.
„Erau mai multi copii chemati la cancelarie si ne-au pus tot felul de intrebari despre Creanga, sa povestim ceva, si la urma sa ne strambam.
Cate unul, cate unul, au tot fost scosi afara si am ramas doar eu si ei in cancelarie. Cand am vazut ca nu m-au chemat sa ma sanctioneze, ba, mai mult, ma puneau sa ma stramb, am facut ca toti dracii“, isi mai aminteste Ion Bocancea.
Insa drumul pana la a obtine rolul din film era abia la inceput, un drum care a cernut dintr-un numar impresionant de concurenti.
„In total, au fost 12.000 de copii la preselectie si in finala am ramas 10, din care cinci erau din Iasi, iar din Neamt am fost doi.
Din 10 am ramas doi, iar dupa vizita medicala m-au ales pe mine pentru rolul lui Nica. Colegul meu, care era de la Iasi, a jucat personajul «varul Dumitru». De fapt, toti cei 10 care au ramas in finala au primit roluri in film“, rememoreaza Ion Bocancea.
„Niciodata nu m-am dat vedeta“
„Nu eram un copil cu parul balai, eu eram saten pe vremea cand am fost ales pentru rolul din film. Dar am fost vopsit blond, si, la un moment dat, mi-au facut o tunsoare cu o foarfeca, de aratam ca …
Apoi m-au tuns «zero», dupa care am purtat peruca. La cenzura s-a taiat scena in care m-au tuns, cand eram «tunsu felegunsul, cainii dupa dansul». Lucrurile astea nu se uita niciodata“, isi mai aminteste Bocancea.