A stat in coma o saptamana, in urma unui accident rutier • Nimeni nu ii dadea sanse de supravietuire • Cand si-a revenit, doctorii au ramas marcati • Nu era posibil sa isi revina • Ceea ce s-a intamplat dupa aceea este socant • S-a trezit cu un talent pe care nu il avea inainte • Mama lui nu l-a mai recunoscut
Se spune ca talentul de a fi artist este innascut. Fie ca te nasti cu inclinatii artistice spre muzica, dans, actorie, pictura, desen, toate acestea sunt binecuvantari pe care nu toata lumea le primeste. Desi sunt cazuri in care copiii isi descopera si dezvolta aptitudinile artistice de timpuriu, sunt si cazuri aparte, in care aceste inclinatii se dezvolta si se manifesta mai tarziu. Asta s-a intamplat si in cazul lui Daniel Afuduloai, care a inceput sa deseneze ca un profesionist dupa ce a iesit dintr-o coma suferita in urma unui accident rutier. Pana atunci desenase ca orice copil de varsta lui, dar desenele lui nu ieseau in evidenta. A stat in coma o saptamana, sub privirile disperate ale mamei sale, singura persoana care credea in revenirea lui. Doctorii nu ii mai dadeau nicio sansa de supravietuire. Dupa ce a iesit din coma, viata sa arata cu totul altfel.
Un accident rutier i-a schimbat viata
Daniel, un tanar iesean, a primit darul de a fi artist in urma unui accident rutier care avea sa-i schimbe viata pentru totdeauna. In septembrie 1997, pe cand avea doar zece ani, a mers sa faca niste cumparaturi la rugamintea mamei sale. Putea sa fie ultima data cand mama sa ii mai putea mangaia crestetul. In drumul spre magazin, Daniel a fost victima unui accident rutier.
"Imi amintesc ca aveam zece ani cand s-a intamplat accidentul. Mama era acasa. A avut simtirea ca mi s-a intamplat ceva. Se facuse taziu si nu mai ajungeam acasa. Auzea parca, asa cum spune ea, ca tipam. Atunci a pornit in cautarea mea impreuna cu cei trei frati ai mei. Tatal meu nu era langa noi. Fiindca nu ma gaseau, au decis sa sune la Politie. Atunci a primit vestea ca a fost, in zona in care ma aflam, un accident rutier. Atunci a simtit mama ca ceea ce gandea ea se transformase in realitate. A alergat la spital. Eram internat la Spitalul de Neurochirurgie din Tatarasi. Eram bandajat pe patul spitalului, cu geaca plina de sange. Era geaca care imi placea mie cel mai mult. Eram in coma, lovit la cap si la bazin. Cand mi-am revenit, nu cunosteam pe nimeni. Imi pierdusem memoria. A durat o saptamana, cand seara, spre miercuri, venise un preot sa-mi citeasca rugaciuni. Eram cel mai grav caz din spital. Desi nimeni nu imi dadea sanse de supravietuire, mama a simtit ca-mi voi reveni, ca preotul imi daduse dezlegare. Statea langa mine in permanenta, cu toata rabdarea, curajul si convingerea ca ma voi face bine", spune Daniel.
Mama lui ii povesteste ca in spital era un baiat pe nume Cristi, care trebuia operat la coloana pentru a doua oara, care suferise dintr-un accident rutier. Prima oara cand a desenat a fost pentru el. Fiind in suferinta, nu il mai bucura nimic. Pentru a-l face sa rada si pentru a nu-l mai vedea trist, incepuse sa deseneze figuri comice pentru el. Dupa ce Daniel a iesit din spital, incepuse sa impresioneze profesorii la ore cu talentul pe care atunci il descoperea. Desena oriunde apuca, simtind ca asta este o forma de terapie.
"Prevedeam anumite situatii"
Viata lui Daniel se schimbase dupa accident. Oamenii din jurul sau se minunau vazand ceea ce facea tanarul copil. Mama sa ajunsese sa nu-l mai recunoasca. Datorita suferintei traite, familia lui s-a apropiat de Biserica. Atunci au simtit pentru prima data cu adevarat ca Dumnezeu face minuni, si fara ajutorul Lui, Daniel nu ar mai fi fost in viata. Dumnezeu, asa cum spune tanarul, nu numai ca i-a salvat viata, dar l-a convins, prin puterea Sa nemarginita, ca nimic nu e mai important decat credinta. Din credinta si prin credinta, Daniel a inceput sa-si ghideze viata.
"Imi amintesc ca am deschis ochii si am vazut peretii albi. Apoi m-am uitat in jur. Vazusem paturile de spital si pe mama, care statea cu ochii plini de speranta si ma privea. Am intrebat-o ce fac acolo, de ce ma aflu in spital. Iesisem pe hol si toata lumea ma privea cu nedumerire. Baiatul care nu avea sanse de supravietuire se plimba. Toti iesisera sa ma vada. Imi amintesc ca mergeam greu, ca un nou-nascut, din cauza impactului la bazin. Dupa ce au aflat vestea, fratii mei au alergat la spital cu sufletul la gura sa ma vada. Dupa accident, mama imi aminteste ca eram altfel. Mai special, spune ea. Prevedeam anumite situatii, aveam presimtirea unor lucruri care urmau sa se intample. Se intamplase un lucru pe care mi-l amintesc cu exactitate. Era Craciunul. Mama se imbolnavise tare. Eram distrus de tristete. Atunci am mers la ea, i-am pus mana pe cap si s-a vindecat. Si-a revenit'', adauga Daniel.
Dupa accident, viata i s-a schimbat. Incepuse sa mearga la biserica, unde canta in cor. Tot atunci o convinsese pe mama sa sa se apropie de Dumnezeu, cel care i-a salvat viata. Atunci descoperise ca pictura este o activitate care il elibereaza. Picta toti prietenii de la blocul in care locuia. Le facea tatuaje cu pixul pe maini. Asa a inceput totul. Fiind foarte legat de biserica, prima icoana a fost o icoana cu chipul Sfintei Parascheva. Crede in puterea divina mai mult decat in orice altceva. Miracole s-au intamplat si in viata lui. In clasa a cincea, desi avea doar zece la orele de desen, se intamplase sa primeasca nota noua. Atunci, profesoara pe care nu o va uita niciodata, Maria Rata, i-a propus, pentru ridicarea notei, sa picteze icoane. Incepuse sa picteze pe sticla picturi foarte grele chiar si pentru cele mai iscusite talente. Sub privirile uimite ale profesorilor, a inceput sa-si arate talentul. In clasa a opta s-a decis, cu ajutorul profesoarei, sa intre la Seminarul Teologic din Iasi. Din pasiune si cu sprijinul lui Dumnezeu, asa cum spune el, a mers la Olimpiada de pictura, unde a luat locul intai. Mai tarziu, pe la varsta de 19 ani, a inceput sa picteze Biserici. Prima biserica la care si-a adus aportul in pictura a fost in comuna Comarna, judetul Iasi. Dupa ce a absolvit liceul, a simtit ca trebuie sa urmeze calea Domnului si a continuat prin intermediul Facultatii de Teologie din Iasi. A pictat pe santierul de pictura bisericeasca in pridvorul Manastirii Hadambu din judetul Iasi si in colaborare cu un alt pictor Biserica si pridvorul "Sfantul Nectarie". Acum, Daniel are un spatiu inchiriat in zona Galata unde picteaza icoane si tablouri. "Pentru mine, pictura a fost ca un parinte, ca un psiholog. Am invatat de multe ori ca atunci cand nu pot face ceva sau nu am starea de a face ceva, daca trec repede si lupt sa o redobandesc, imi ies lucrari pe care nu le-as fi putut face vreodata, incheie Daniel Afuduloai.