Conceptul de familie in antichitate. Familia în societatea antică avea un rol extrem de important în viaţa economică, socială, religioasă şi educativă. Familia monogamă predomina antichitate şi avea un vădit caracter patriarhal.
Conceptul de familie in antichitate. Autoritatea tatălui era sacră
Deşi era sub autoritatea soţului, soţia se bucura totuşi de mai multe drepturi. Aceasta putea să participe la întrunirile familiei, fiind înconjurată de respect.
În Orientul antic familia se află sub puterea capului familei – tatăl şi soţul.
Căsătoriile se încheiau în baza unor contracte şi erau însoţite de aducerea unui dar de căsătorie din partea mirelui şi a zestrei din partea miresei.
Un statut aparte avea primul născut care deseori devenea moştenitorul puterii tatălui. În societăţile orientale familiile erau cu mulţi copii şi se caracterizau prin strânse relaţii de rudenie.
În Egipt, în schimb, femeia nu era considerată o fiinţă inferioară. Drepturile primului născut au fost consolidate de cultul morţilor, care putea fi oficiat numai de un fiu, îndeosebi de primul născut.
În India capul familiei avea putere nelimitată, iar după moartea sa această putere se transmite primului născut.
În China, respectul filial şi loialitatea fraternă constituiau legăturile solide ale familiei. Chinezii erau adepţi ai familiei cu mulţi copii.
Ceremonia de nunta din Grecia antică
În societatea greacă femeia era exclusă din viaţa publică, fiind obligată să trăiască într-un compartiment separat al casei. Activitatea ei se limita la treburile casnice.
Fetele primeau o educaţie sumară. O atenţie deosebită era acordată educaţiei băieţilor: grecii căutau să dezvolte calităţile corpului şi ale spiritului care le-ar permite să fie cetăţeni utili patriei lor. Era o onoare pentru greci de a face studii, majoritatea cetăţenilor fiind cărturari.
De la şapte ani băieţii mergeau la şcoală, unde studiau gramatica, matematică, muzică, poezia, istoria; la gimnaziu ei practicau sportul, căci activităţile fizice jucau un rol important în societatea greacă, unde dominau spiritul de competiţie şi grijă pentru dezvoltarea corpului şi spiritului.
La Roma autoritatea paternă avea un caracter sacru. Soţia, matrona, deşi era sub autoritatea soţului, se bucura totuşi de o serie de drepturi: putea să participe la întrunirile familiei, la banchetele publice, la spectacole şi jocuri publice, fiind înconjurată cu respect din partea bărbaţilor.