Deteriorarea echilibrelor macroeconomice interne îşi menţine poziţia de cel mai semnificativ element generator de risc ridicat, fiind dificil de gestionat, potrivit Raportului asupra stabilităţii financiare al Băncii Naţionale a României, potrivit Agerpres.
"În România, conform Chestionarului privind riscurile sistemice derulat în luna septembrie 2020, cele mai mari instituţii de credit autohtone au identificat şapte riscuri ridicate şi trei riscuri moderate. Băncile au încadrat în categoria riscuri sistemice ridicate următoarele elemente: deteriorarea echilibrelor macroeconomice interne, riscul de nerambursare a creditelor contractate de către sectorul neguvernamental, cadrul legislativ incert şi impredictibil în domeniul financiar-bancar, riscul reducerii rapide a încrederii investitorilor în economiile emergente, riscul asociat inovaţiei financiare şi provocărilor la adresa securităţii cibernetice, riscul privind lichiditatea sectorului bancar şi riscul de intensificare a legăturii dintre sectorul bancar şi sectorul public. Similar exerciţiului anterior, deteriorarea echilibrelor macroeconomice interne îşi menţine poziţia de cel mai semnificativ element generator de risc ridicat, fiind dificil de gestionat. Nu se înregistrează modificări substanţiale privind nivelul curent al riscului, cu excepţia celui privind intensificarea legăturii dintre sectorul bancar şi cel public, care trece în categoria riscurilor ridicate, pe fondul unei creşteri marginale a importanţei acestuia", se arată în document.
Raportul menţionează că, din punct de vedere al importanţei, o singură modificare notabilă se înregistrează în cazul riscului privind lichiditatea sectorului bancar, acesta coborând pe locul şase în harta riscurilor (de pe locul patru anterior).
Potrivit analizelor BNR, două dintre riscurile sistemice evaluate la un nivel ridicat de către instituţiile de credit, respectiv deteriorarea echilibrelor macroeconomice interne, inclusiv din perspectiva structurii şi a costului de finanţare a deficitului bugetar şi creşterea incertitudinii la nivel global, şi reducerea rapidă a încrederii investitorilor în economiile emergente sunt considerate cele mai importante riscuri sistemice (de natură severă) pentru stabilitatea financiară. În plus, riscul de nerambursare a creditelor contractate de către sectorul neguvernamental şi cel privind cadrul legislativ incert şi impredictibil în domeniul financiar-bancar sunt evaluate la un nivel ridicat şi în creştere în următoarea perioadă.
Conform estimărilor guvernamentale, creşterea economică în România a fost revizuită în scădere până la -3,8% pentru anul 2020, în timp ce Comisia Europeană estimează o contracţie de 6 la sută. În plus, cheltuielile generate de măsurile de diminuare a efectelor pandemiei COVID-19 au pus presiune asupra sectorului public, deficitul bugetar în primele opt luni ale anului situându-se la 5,2% în PIB (peste nivelul din 2019, 4,6%), în timp ce datoria publică este aşteptată să ajungă la 44% din PIB la finalul anului. În acest context economic şi financiar se estimează o creştere a ratelor de nerambursare pentru creditele acordate sectorului neguvernamental. Probabilitatea de nerambursare pentru intervalul iunie 2020 – iunie 2021 este prognozată la 9,9%, sub nivelul maxim înregistrat în criza precedentă. În ceea ce priveşte riscul asociat cadrului legislativ, se apreciază că adoptarea iniţiativelor legislative aflate în diverse stadii ale procedurii parlamentare ar putea avea efecte negative asupra stabilităţii sectorului bancar şi a sistemului financiar naţional.
Conform instituţiilor de credit, sunt clasate la un nivel moderat următoarele riscuri: riscul asociat evoluţiilor din piaţa imobiliară comercială, riscul de creştere a costului de finanţare şi riscul climatic. Riscul privind piaţa imobiliară comercială şi riscul climatic sunt nou-introduse în această evaluare şi ocupă locurile 7, respectiv 10, în harta riscurilor, după importanţă. În ceea ce priveşte riscul climatic, potrivit uneia dintre băncile comerciale, pierderile provocate de schimbările climatice şi de mediu sunt considerate importante şi unul din principalii factori de risc pe termen lung. Aceasta urmează să adopte măsurile necesare pentru încorporarea riscului climatic, precum şi a riscurilor de mediu, sociale şi de guvernanţă (engl. ESG) în strategia de afaceri, în cadrul de gestionare a riscurilor, precum şi în cel de guvernanţă.
Pe de altă parte, riscul de creştere a costului de finanţare a fost evaluat în scădere comparativ cu exerciţiul anterior (T1 2020), de la ridicat la moderat, pe fondul diminuării probabilităţii de apariţie la sub medie (de la peste medie), menţinându-se totodată relativ uşor de gestionat.
BNR menţionează că, având în vedere prelungirea efectelor negative generate de pandemia COVID-19 în acest exerciţiu, au fost introduse două întrebări adiţionale referitoare la principalele probleme întâmpinate în contextul pandemiei COVID-19 (de exemplu disciplina la plată, accesul la finanţare, apelarea la moratoriul public sau la alte măsuri de restructurare etc.) şi posibilele implicaţii pe termen lung ale pandemiei COVID-19, cel puţin din perspectiva evoluţiei ratelor de neperformanţă, nivelului de lichiditate şi a gradului de solvabilitate.
Între principalele probleme întâmpinate în contextul pandemiei COVID-19 au fost identificate dificultăţile operaţionale de acomodare a prevederilor legale legate de moratorii, asigurarea comunicării cu clientela şi necesitatea adaptării rapide la aceste schimbări. În ceea ce priveşte accesul la finanţare, băncile şi-au adaptat standardele de creditare la noul context economic caracaterizat de incertitudine, stabilind criterii mai stricte de eligibilitate.
Riscul de credit nu este perceput neapărat ca o problemă semnificativă în prezent, în special datorită moratoriilor şi programelor de susţinere a clienţilor, însă există o incertitudine privind comportamentul debitorilor în viitor.
În ceea ce priveşte posibilele implicaţii pe termen lung, în general, instituţiile de credit se aşteaptă la o deteriorare a condiţiilor economice cu efecte către creşterea ratelor de neperformanţă şi a lichidităţii, înrăutăţirea eficienţei operaţionale şi scăderea solvabilităţii. Majoritatea instituţiilor de credit au identificat o potenţială creştere a riscului de credit, în special după încheierea moratoriilor pentru amânarea ratelor de plată şi pe fondul înrăutăţirii condiţiilor macroeconomice. Din perspectiva riscului de lichiditate, impactul nu este aşteptat să fie semnificativ, cel puţin pe termen scurt, însă prelungirea pandemiei COVID-19 şi deteriorarea condiţiilor macroeconomice pot afecta fluxurile de la debitori. Implicaţii se pot resimţi şi la nivelul creditării, provenind atât din înăsprirea condiţiilor de creditare, cât şi din reducerea numărului de clienţi eligibili, cu efecte asupra profitabiliăţii băncilor.
În viziunea uneia dintre băncile comerciale incluse în chestionar, riscul asociat unei creşteri rapide a creditării populaţiei rămâne redus în contextul actual, în timp ce o creditare modestă a companiilor nefinanciare reprezintă un risc cu o probabilitate de apariţie ridicată. În plus, probabilitatea apariţiei riscului generat de interpretări excesive ale cadrului normativ aplicabil activităţii bancare de către autorităţile publice cu atribuţii de control este evaluată ca foarte ridicată, în special ca urmare a neclarităţii generate de aplicarea anumitor iniţiative legislative (de exemplu: OUG nr. 37/2020, "IMM Invest").
BNR menţionează că analiza este realizată pe baza răspunsurilor instituţiilor de credit la Chestionarul privind riscurile sistemice. Sondajul este transmis celor mai importante 10 bănci din sistem după valoarea activelor. Acestea deţineau 86% din activele totale ale sectorului bancar în luna august 2020. Chestionarul este adresat persoanelor cu atribuţii de conducere din cadrul departamentelor de administrare a riscului ale acestor instituţii.