@In multe dintre regiunile tarii, incep cele trei zile care constituie Filipii de iarna,serbate de mitologia populara din 29 pana pe 31 ianuarie.
La mijlocul acestui ciclu cinstim pe Sfintii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur doctori vindecatori. Desi pomeniti separat in luna ianuarie, pe Sfantul Vasile pe 1 ianuarie, pe Sfantul Grigorie pe 25 ianuarie si pe Sfantul Ioan Gura de Aur pe 27 ianuarie, ei sunt praznuiti impreuna pe 30 ianuarie. Pricina acestui praznic a fost indelung disputata in zilele imparatiei lui Alexie Comneanul, cand s-a facut imperechere si prigonire intre barbatii cei pricopsiti in invataturi si imbunatatiti. Unii crestini cinsteau mai mult pe marele Vasilie, iar pre dumnezeiescul Hrisostom il micsorau. Altii iarasi cinsteau mai mult pre dumnezeiescul Grigorie. Din aceasta crunta pricina poporul s-a scindat in ioaniteni, vasiliteni si grigoriteni.
Dar iata ca in anul 1084, intr-o vedenie, Sfantului Ioan Mauropos i-au aparut cei trei sfinti impreuna si i-au grait: ,,Dupa cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem si nici o vrajba nu este intre noi. Fiecare din noi, la timpul sau, indemnati de Duhul Sfant, am scris invataturi pentru mantuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfant, asa am invatat. Nu este intre noi unul intai si altul al doilea. De chemi pe unul, vin si ceilalti doi. Drept aceea, sculandu-te, porunceste, celor ce se invrajbesc, sa nu se mai certe pentru noi. Ca nevointa noastra, cat am fost in viata si dupa moarte, a fost sa impacam pe oameni si sa aducem in lume pace si unire. Impreuneaza-ne, dar, facandu-ne praznic la cate trei intr-o singura zi, si instiinteaza cu aceasta pe crestini, ca noi in fata lui Dumnezeu, una suntem.”
Sarbatoarea Sfintilor Trei Ierarhi este o sarbatoare ce descopera ca dupa cum in Sfanta Treime deosebirea dintre Tatal, Fiul si Sfantul Duh nu duce la dezbinare si nici unitatea lor la depersonalizare, tot astfel nici mirenii, ca persoane diferite, nu sunt chemati sa traiasca separat unii de altii sau sa se ridice unii impotriva altora, ci sa convietuiasca dupa modelul Sfintei Treimi, unul in celalalt.
In urma acestei vedenii, Sfantul Ioan a ales ziua de 30 ianuarie pentru praznuirea comuna a celor Trei Ierarhi, iar prin hotararea luata la Atena, la primul Congres al Profesorilor de Teologie din anul 1936, Sfintii Trei Ierarhi au devenit patronii spirituali ai institutiilor de invatamant teologic ortodox din intreaga lume.
Sfantul Vasile cel Mare, episcop al Cezareii Capadociei, nascut in jurul anului 329 a studiat cu retori si filosofi celebri in Cezareea Palestinei, Constantinopol si Atena. De statura inalta, slab si negricios la fata, cu o barba mare, neagra. Cronicile spun ca nu a avut timp sa se inalbeasca pentru ca a trait numai cincizeci de ani. Ne-a lasat in biserica o Sfanta Liturghie care se serbeaza de 10 ori pe an: in primele cinci duminici ale Postului Mare, in Joia Patimilor, in ajunul Sfintelor Pasti, al Craciunului si Bobotezei, si pe 1 ianuarie, ziua de pomenire a Sfantului Vasile. Cu exceptia unor rugaciuni, ritualul este acelasi cu al Liturghiei Sfantului Ioan Gura de Aur.
A facut incursiuni in Mesopotamia, Siria, Palestina si Egipt pentru a cunoaste modul in care vietuiau calugarii in singuratate. El i-a adunat pe acestia in locuri organizate, stabilind si o randuiala pentru acest mod de vietuire. In anul 358 pune temelia primei comunitati de obste, pe malul raului Isis, langa Neocezareea. Aici redacteaza impreuna cu Sfantul Grigorie Filocalia, o colectie de texte din scrierile lui Origen. Tot acum, concepe Regulile monahale mari si mici.
In Cezareea Capadociei a infiintat institutii de asistenta sociala cunoscute sub numele de Vasiliade, cum ar fi: aziluri, case pentru reeducarea fetelor decazute, spitale pentru leprosi.
Sfantul Vasile cel Mare a luptat impotriva celor care negau dumnezeirea lui Hristos si a celor care tagaduiau dumnezeirea Sfantului Duh. A trecut la cele vesnice pe 1 ianuarie, in anul 379.
Sfantul Grigorie de Nazianz (Teologul) nascut in jurul anului 330, in Arianz, langa Capadocia unde studiaza gramatica pana la varsta de 12 ani, iar intre 350-358 isi completeaza studiile la Atena. A fost hirotonit preot de tatal sau si episcop de catre Sfantul Vasile cel Mare si leaga o prietenie stransa cu Sfantul Vasile cel Mare, incat se spunea despre ei ca „sunt doua trupuri, insa un singur suflet”. Sfantul Grigorie de Nazianz avea statura mijlocie si un ochi bolnav, din cauza unei lovituri venita de la arienii ce negau dumnezeirea lui Hristos.
Numele de ,,Teologul” il primeste dupa sustinerea celor cinci Cuvantari teologice in anul 380, la Constantinopol, in Biserica ,,Invierii”.
Sfantul Grigorie de Nazianz a prezidat cel de-al II-lea Sinod ecumenic din anul 381. Sfantul Grigorie Teologul cere spre batranete de la imparatul Teodosie cel Mare sa traiasca retras, in liniste: ,,Si eu, imparate, o singura favoare cer puterii tale care face daruri marete. Nu cer aur, nu tablite multicolore, nu acoperaminte pentru masa de taina, nu sa primesc o inalta demnitate pentru neamul meu sau sa stau aproape de tine, cel preabun… Un singur lucru cer sa mi se dea: sa stau putin departe de invidie. Doresc sa cinstesc scaunul, dar de departe. Am obosit sa fiu urat de toti, chiar si de prieteni, pentru ca nu pot privi spre altceva, decat spre Dumnezeu”. In aceasta retragere scrie ceea ce impartasise credinciosilor in biserica. S-a spus despre el ca mai intai a citit, apoi a vorbit si abia apoi a scris. A trecut la cele vesnice pe 25 ianuarie in anul 389-390.
Sfantul Ioan Gura de Aur sau Ioan Hrisostom s-a nascut la Antiohia, in jurul anului 354 ramanand orfan de tata din copilarie. Dupa moartea mamei sale, in jurul anului 374, Ioan se retrage in muntii din apropiere, devenind monah sub ascultarea unui batran sihastru sirian timp de patru ani dupa care se va retrage vreme de doi ani intr-o pestera. Hirotonit diacon in anul 381, de catre episcopul Meletie, si preot in anul 386, de catre episcopul Flavian, urmasul lui Meletie timp de doisprezece ani, predica in Antiohia in fiecare duminica si sarbatoare, iar in post, chiar in fiecare zi, luptand impotriva paganismul, maniheismul, gnosticismul, arianismul si iudaismul. In anul 397 este numit arhiepiscop al Constantinopolului. A predicat si a scris un numar impresionant de comentarii la Sfanta Scriptura, infiintand numeroase institutii de ajutoare a bolnavilor, saracilor si oamenilor in varsta, primind numele de ,,ambasadorul saracilor”.
In timpul Sfantului Ioan Gura de Aur nu exista un formular fix, asa cum exista in prezent, pentru savarsirea Sfintei Liturghii astfel incat Sfantul Ioan a adunat intr-un formular actele cultice si rugaciunile si a dat nastere Liturghiei care ii poarta numele si care este cel mai des folosita.
Se crede ca in vremea cand era diacon a scris cel mai impresionant tratat despre preotie. Este conceput in sase carti, sub forma unui dialog. Sfantul Ioan Gura de Aur a trecut la cele vesnice pe 14 septembrie 407, zicand: ,,Slava lui Dumnezeu pentru toate!”.
Numeroase familii ii serbeaza pe Trei Ierarhi de patroni ai casei de aparare contra bolilor; pierderea jumatatii celei care nu tine, sminteala, iar tot lucrul facut va iesi stramb, neregulat. Totodata este rau de lupi prin pierderea unei maini sau a unui picior ori dau lupii noaptea iama in bataturile satenilor imputinandu-le animalele din curte.
In aceste zile incepe logodna pasarilor si se imperecheaza lupii, iar lupoaica fata in noaptea de Sf. Gheorghe.
Conform traditiei, Cei Trei Ierarhi sau Trisfetitele cum se mai spune, constituie intrarea crestinilor in biserica si de aici a aparitia credintei in Dumnezeu. Se merge la biserica cu coliva in onoarea sufletelor mortilor celor neimpartasiti si o lumanare de pomana, pentru ca intreaga viata de apoi sa le fie luminata.
Este tinuta sarbatoarea de catre fetele de maritat spre a li se arata in vis ursitul, nelucrand si postind de dulce in aceasta zi.
In aceasta zi se schimba vremea; daca curg stresinile, primavara e friguroasa; daca este ger, vara e calduroasa.
Ultima din cele trei zile ale Filipilor este consacrata chiar patronului lupului, miticului si neinduratorul Filip Schiopul, cel mai periculos dintre Filipi ce schilodeste si stramba pe cei indraznesc a nu-i cinsti ziua.
Aniversare frumoasa tuturor cititorilor ce poarta numele unuia dintre ierarhi!
Dan HORGAN
Bibliografie:
– Adrian Fochi – Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea, Editura Minerva, Bucuresti, 1976.
– Arthur Gorovei. – ,,Credinti si superstitii ale poporului roman” Editura, Grai si Suflet – Cultura Nationala” Bucuresti, 1995.
– Antoaneta Olteanu – ,,Calendarele poporului roman”, Editura Paideia 2001.
– Elena Niculita Voronca – ,,Datinile si credintele poporului roman”, Editura Polirom Iasi 1998.
– Ion Ghinoiu – ,,Obiceiuri populare de peste an”, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997.
– Ion Ghinoiu – ,,Sarbatori si obiceiuri romanesti”, Editura Elion, Bucuresti, 2002.
– Ion Ghinoiu – ,,Zile si mituri. Calendarul taranului roman 2000”, Editura Fundatiei PRO, Bucuresti, 1999.
– Ion Talos – ,,Gandirea magico-religioasa la romani”, Dictionar, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2001.
– Irina Nicolau – ,,Ghidul Sarbatorilor Romanesti”, Editura Humanitas, 1998.
– Narcisa Stiuca – ,,Sarbatoarea noastra cea de toate zilele, vol. II”, editura Cartea de Buzunar, 2006.
– Romulus Vulcanescu – ,,Mitologie Romana”, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985.
– Simion FIorea Marian – „Sarbatorile la romani” Editura “Grai si Suflet – Cultura Nationala”, 2001.
– Tudor Pamfile, ,,Mitologia romana”, Editura ALL, Bucuresti, 1997.
– Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor 1998.