Liviu Dragnea, preşedintele PSD, i-a transmis ministrului Justiţiei, Tudorel Toader, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pe tema constituirii completurilor de 5 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. La rândul său, liderul PSD a fost sesizat pe această temă de Romanian Community Coalition, organizaţie care susţine că ÎCCJ formează ilegal completurile de 5 judecători, prin faptul că nu toţi membrii sunt traşi la sorţi, aşa cum spune legea, ci preşedinţii de complet sunt repartizaţi direct (dintre preşedintele ÎCCJ, vicepreşedintele ÎCCJ şi preşedinţii secţiilor). Prin nerespectarea dispoziţiilor Legii 304/2004, ÎCCJ ar genera un conflict juridic de natură constituţională cu Palamentul. Detalii AICI!
O eventuală decizie a CCR de constatare a unui conflict ar putea efecte grave. De la obligarea ÎCCJ să reconfigureze de îndată completurile, până la nulitatea tuturor deciziilor luate de completurile de 5 în ultimii 4 ani. Deşi nu există o certitudine în acest sens, în spaţiul public există speculaţii cu privire la faptul că reconfigurarea completurilor l-ar putea ajuta pe Liviu Dragnea să beneficieze de un complet favorabil. Acest aspect nu este însă o certitudine, din moment ce un alt complet ar fi rezultatul unei trageri la sorţi.
Problema formării ilegale a completurilor de 5 judecători de la ÎCCJ a fost abordată pentru prima dată de judecătoarea Camelia Bogdan. Într-un articol publicat pe site-ul juridice.ro, pe 21 martie 2018, Camelia Bogdan explica felul în care regulamentul ÎCCJ contrazicea norma legală.
Contactată de STIRIPESURSE.RO, Camelia Bogdan a declarat că articolul publicat în urmă cu şase luni era unul de doctrină, pornind de la situaţia procesului ei, în care contestă excluderea din magistratură. "Îmi menţin opiniile, însă nu am dorit să influenţez în vreun fel situaţia juridică a domnului Dragnea. Nici nu avem cum, având în vedere că am scris articolul în urmă cu şase luni", a declarat Camelia Bogdan.
Argumentaţia Cameliei Bogdan de pe juridice.ro:
Conform dispozițiilor art. 32 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară („Legea nr. 304/2004”): „Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie aprobă numărul şi compunerea completelor de 5 judecători, la propunerea preşedintelui Secţiei penale. Judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnaţi, prin tragere la sorţi, în şedinţă publică, de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”. Alin. (5) prevede: „Completul de 5 judecători este prezidat de preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, atunci când acesta face parte din complet, potrivit alin. (4), de preşedintele Secţiei penale sau de decanul de vârstă, după caz” (subl.ns.). Conform art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii („Legea nr. 317/2004”): „împotriva hotărârilor prevăzute la alin. (1) se poate exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicare de către judecătorul sau procurorul sancţionat ori, după caz, de Inspecţia Judiciară sau de către ceilalţi titulari ai acţiunii disciplinare care au exercitat-o. Competenţa soluţionării recursului aparţine Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Din Completul de 5 judecători nu pot face parte membrii cu drept de vot ai Consiliului Superior al Magistraturii sau judecătorul sancţionat disciplinar, adică presedintele ÎCCJ, sublinierea noastră.”.
În plus, apreciem că Hotărârea nr. 24/25.11.2016 contravine prevederilor art. 32 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 și dispozițiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 pentru următoarele considerente:
Pentru ca un act administrativ să se bucure de prezumţia de legalitate este necesar ca acesta să îndeplinească condiţiile generale de legalitate reunite în doctrina administrativă în trei categorii:
– actul administrativ să fie emis în conformitate cu toate actele normative cu forţă juridică superioară;
– actul administrativ să fie emis de autoritatea competentă şi în limitele competenţei sale;
– actul administrativ să fie emis în forma şi cu procedura prevăzută de lege.
În ceea ce privește prima condiție, aceasta este implicită, derivând din specificul actului administrativ de a pune în executare o dispoziție cuprinsă într-o lege sau ordonanță.
Mutatis mutandis, în ceea ce privește Hotărârea nr. 24/25.11.2016 a cărei nelegalitate transpare din corpul acesteia, aceasta pune sau ar trebui să pună în aplicare prevederile dispozițiilor art. 32 alin. (4) și (5) din Legea nr. 304/2004. Or, din modul în care autoritatea emitentă a înțeles să decidă cu privire la compunerea completelor de 5 judecători, este evident că dispozițiile legale anterior citate au fost încălcate în mod flagrant.
Din analiza cuprinsului prevederii legale, se înțelege că voința legiuitorului a fost în sensul stabilirii aleatorii a compunerii completelor de 5 judecători, prin tragere la sorți, cu interdicția pentru un judecător de a face parte din completul de 5 judecători pentru doi ani consecutivi.
Dată fiind competența materială specială a completelor de 5 judecători, compunerea acestora s-a bucurat de o atenție deosebită din partea legiuitorului care a stabilit că judecătorii trebuie aleși anual, prin tragere la sorți, iar înlocuirea acestora se face în mod excepțional, în condițiile stabilite în regulamentul de organizare și funcționare administrativă.
Nicăieri în cuprinsul Legii nr. 304/2004 nu se prevede că președintele și vicepreședinții instanței sunt membri de drept în completele de 5 judecători. Din contră, legea prevede că aceste complete sunt prezidate de președintele instanței, atunci când acesta este ales, în condițiile dispozițiilor art. 32 alin. (4), adică prin tragere la sorți.
Mai mult, procedura de desemnare prevede că niciun judecător nu poate face parte din completul de 5 judecători pentru doi ani consecutiv, ceea ce exclude de plano o eventuală calitate de „membru de drept”.
Aceste două condiții legale, de desemnare în cadrul completului de 5 judecători, trebuie interpretate atunci când obiectul cauzei îl reprezintă acțiunea în materie disciplinară, cu cea de a treia condiție, și anume, ca din Completul de 5 judecători să nu facă parte membrii cu drept de vot ai Consiliului Superior al Magistraturii. Or, Președintele ÎCCJ este întotdeauna membru cu drept de vot al CSM, astfel că acesta nu ar putea niciodată să judece în materie disciplinară, acolo unde una dintre părți este întotdeauna Inspecția Judiciară, componentă a CSM.
Apreciem că interdicția din cuprinsul Legii nr. 317/2004 este pe deplin justificată, dat fiind că, în competența completului de 5 judecători este deferită soluționarea recursului împotriva hotărârilor luate de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii. Or, un membru CSM nu va putea aprecia cu privire la legalitatea hotărârilor CSM.
Din punctul nostru de vedere, Legea nu distinge nici după cum judecătorul care face parte din completul de 5 judecători a votat în cadrul secției CSM, constituită ca instanță disciplinară, astfel că, o eventuală argumentație în sensul că Președintele ÎCCJ nu a votat în procedura disciplinară nu poate constitui un argument valabil pentru a realiza o distincție pe care legiuitorul nu a înțeles să o facă.
Or, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Cu atât mai puțin, în ipoteza în care adăugarea la lege ar surveni printr-un act administrativ cu forță juridică inferioară.
Pe cale de consecință, având în vedere pe de o parte că potrivit dispozițiile art. 73 alin. 3 lit. l) din Constituție, compunerea completurilor de judecată se stabilește prin normă organică, reglementările care prevăd compunerea completurilor de 5 judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind de ordine publică, iar pe de altă parte, că prezența, contrar dispozițiilor legale, din completurile de 5 judecători a președintelui, vicepreședinților, președintelui secției penale a ÎCCJ nu își are temei în nicio dispoziție legală, existând în Legea de organizare judiciară chiar unele interdicții în acest sens, apreciem că în ceea ce privește o hotărâre pronunțată de un complet nelegal compus sunt pe deplin incidente efectele principiului QUOD NULLUM EST, NULLUM PRODUCIT EFFECTUM. (Hotărârea nr. 24/25.11.2016 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție („Hotărârea nr. 24/25.11.2016”), publicată pe www.scj.ro).