Nu trebuie sa iti spuna nimeni ca micile orase de provincie, in marea lor majoritate, sunt incatusate in trecut. Intre nepasarea si indiferenta celor care se perinda la conducerea lor. Dar aceasta realitate este mult mai vizibila cand un strain, o persoana tranziteaza o data pe an Barladul. Randurile pe care le asterne descriu perfect viata de zi cu zi a celor care isi desfasoara activitatea aici. O mamica, infiata prin alianta de acest oras, casatorita cu un barladean a avut inspiratia de a scrie cateva randuri despre lucrurile vazute de ea, privelistile si faptele pe care cu totii le cunoastem dar nu avem curajul de a pune punctul pe „i”.
„ CENTURA ORASULUI CARE TRECE PRIN ORAS”.
„ Asadar, desi merg de atata vreme la Barlad, din pacate, nu am fost niciodata la teatru acolo sau la Muzeul de istorie sau la Muzeul Guguianu si a fost nevoie sa ajung la Planetarium in Constanta acum 2 ani ca sa aflu ca si la Barlad se gaseste un Planetarium si inca unul dintre cele mai performante din tara. Din pacate insa nu am reusit sa-l vizitam.O iau deci pe Amyra si pornim la plimbare. Stiam parcul Central, cel din fata Teatrului Victor Ion Popa care nu e prea departe de soacra-mea (acesta e avantajul oraselor mici, nimic nu e prea departe! De fapt daca mergem prin spatele blocurilor in 5 minute suntem acolo. Dar cum noi nu ne grabim, mergem pe strada principala. De cum iesim insa in strada ma izbeste acelasi film ca acum 15 ani : strazi neasfaltate, cu gauri, blocuri vechi,urate, gradini prafuite si cu vegetatie stramba si precara, trotuare stricate care te obliga sa fii atent unde pui piciorul, mai ales cand ai un copil impiedicat si independent in grija!
Centura orasului care trece prin oras – fix in spatele bulevardului principal daca pot spune asa, camioane de mare tonaj, cisterne care zguduie blocurile din temelii si ridica nori grei de praf ne intampina la primii pasi.Siguranta copilului pe strada mi se pare ingrozitor de precara in aceste conditii si ma gandesc oare cand as avea curaj sa imi las copiii singuri aici? Si nu, nu e vorba de Bucuresti, unde teoretic, pericolele ar trebui sa fie mult mai mari! Fetele si doamnele sunt foarte ingijite, bine imbracate si coafate. De altfel imi aduc aminte ca intotdeauna am gasit lucruri foarte faine in magazinele din Barlad si…nu foarte ieftine totusi.
Deziluzie totala: singurul loc de joaca pe care il vazusem de la intrarea in oras, singurul pe care il zarisem eu din masina cat am traversat orasul de la intrare pana acasa si de acasa pana la tara…nu zic ca ar fi singurul din oras, dar singurul pe care eu l-am zarit! Ei bine, acest loc de joaca e … ceva ce ma poarta cu gandul la propria-mi copilarie :cateva pasarele de lemn – e drept colorate mai frumos decat in copilaria mea ; cateva bare de fier : imi aduc aminte cum noi le calaream in toate modurile posibile…aici erau insa ignorate total de copii iar Amyra e prea mica sa stie la ce servesc…Vreo sase leagane – fier amestecat cu lemn.Unul din ele scartaie ingrozitor de tare ! Cat am stat acolo, mi-a facut creierii varza. Probabil am eu o problema, caci oamenii care stateau pe bancile din jurul locului de joaca pareau foarte linistiti. Zau ca as veni cu un litru de ulei de acasa sa il repar eu daca primaria nu poate.Doua tobogane de fier, din unul Amyra a cazut direct, din al doilea, mai lat era sa se rastoarne si sa ramana agatata caci pe marginea toboganului erau niste ochiuri de fier in care i s-a agatat piciorusul. Pe leagan am incercat sa o dau o data…s-a agatat in lemnul jupuit, am renuntat.Am urcat si am coborat pasarele de lemn de cateva ori….si apoi am plecat prin parc. Ma gandeam ca pe aleile parcului vom avea bafta mai mare.
„ POATE CA E SARACIE, POATE CA E DEZINTERES”.
Parcul a fost renovat acum cativa ani, imi aduc aminte cand era in lucrari : la fel si Teatrul si Muzeul care arata foarte bine. Si parcul e ingrijit, copaceii frumosi, iarba verde si deasa. Observ cate o tasnitoare din loc in loc, e fixa, de fier si un domn cu un cleste in mana tot trece de la una la alta regland ceva…probabil le fixeaza ca sa dea drumul la toate. Precar sistemul dar macar exista si da roade! Caci iarba si copaceii arata bine. Si aleile sunt ingrijite si curate dar nu inteleg in ruptul capului cum au putut concepe alei din zgura rosie…de ce nu le-or fi facut din piatra, din pavele, din asfalt, din biscuti, orice altceva care sa iti permita sa ajungi acasa cu pantofii curati cat de cat nu ca venita dupa cel mai prafuit drum de tara.
Nu inteleg cum oamenii de aici pot accepta de ani si ani de zile aceste lucruri, cum nu iau atitudine, cum de nu isi doresc mai mult si mai bine. Traiesc intr-o acceptare tacita si binevoitoare: asta e! De unde mai bine, de unde mai mult ? E saracie mare!Poate ca e saracie! Dar poate ca e si foarte mult dezinteres.
Cat costa domnule primar si domni consilieri sa faceti niste locuri de joaca decente pentru copiii vostri ? Sau cateva, mai multe ? Ca eu am vazut doar unul!
Daca se forteaza un pic cateva familii mai instarite reusesc sa ia cateva tobogane, leagane, balansoare care sa respecte normele de siguranta.Zau ca nici cele mai faine statii de joaca nu sunt mai mult de cateva (zeci de) milioane. E mult pentru bugetul unei primarii de oras ? Sau de fapt in bugetul acestei primarii nu e niciodata loc pentru asa ceva ? Cat costa sa reparati odata serios strazile, macar cele principale ? Cate zeci de ani trebuie sa mai treaca ca sa mutati odata centura in afara Barladului ? Unde ati mai auzit dumneavoastra de un oras prin care sa treaca camioanele de mare tonaj, remorcherele, cisternele ? De ce aveti nevoie ca sa incepeti anveloparea organizata a blocurilor ? Chiar nu va intereseaza mai departe de propria curte? Unde se joaca copiii dumneavoastra ? Voi pe ce strazi circulati ? Ei la ce scoli merg ? Dar voi ? La ce spitale va tratati? Din ce magazine cumparati ? Chiar nu va deranjeaza de ani si ani de zile nimic cand iesiti din confortul casei si gradinii voastre ? Nu e nimic care sa va trezeasca ori sa va motiveze sa mai faceti ceva si pentru orasele pe care le oranduiti ?Nu cred ca voi primi vreodata vreun raspuns macar la o intrebare, dar mi-ar placea sa cred ca oamenii acestia buni si zambitori se vor trezi odata si vor spune ca se poate si altfel, ca se poate si mai bine si mai frumos” isi incheie postarea mamica pe blogul mamide2.com