Statul Mali, unde soldaţii au preluat marţi controlul asupra unei unităţi militare din apropiere de Bamako, provocând temeri privind o tentativă de lovitură de stat, este zguduit de o profundă criză politică după alegerile legislative din martie-aprilie, care se adaugă unui climat de insecuritate provocat de atacuri jihadiste, relatează AFP.
O coaliţie formată din lideri religioşi, politici şi membri ai societăţii civile, numită 'Mişcarea 5 Iunie – Adunarea Forţelor Patriotice' din Mali (M5-RFP), cere plecarea preşedintelui Ibrahim Boubacar Keita, ales în 2013 şi reales în 2018 pentru cinci ani, potrivit agerpres.ro.
Citește și: Structura noului an școlar se modifică: Deja am gândit acest lucru
Pe 26 martie, liderul opoziţiei Soumaila Cisse este răpit în plină campanie pentru alegerile legislative, incident fără precedent cu o personalitate de asemenea anvergură.
Pe 29 martie, în pofida apariţiei coronavirusului, primul tur al alegerilor este menţinut. Al doilea tur a avut loc pe 19 aprilie, iar votul a fost marcat de răpirea unor agenţi electorali, jefuirea birourilor de vot şi explozia unei mine soldate cu nouă morţi.
A doua zi, Curtea Constituţională schimbă circa 30 de rezultate ale votului, dintre care zece în beneficiul partidului preşedintelui Ibrahim Boubacar Keita, supranumit "IBK", provocând manifestaţii la începutul lunii mai.
Pe 30 mai, influentul imam conservator Mahmoud Dicko, partide de opoziţie şi o mişcare a societăţii civile formează o alianţă inedită care face apel la proteste în care să se solicite demisia preşedintelui. Opozanţii denunţă neputinţa puterii în faţa insecurităţii, marasmul economic şi recenta decizie a Curţii Constituţionale.
Pe 5 iunie, malienii ies cu zecile de mii în stradă împotriva preşedintelui.
Şeful statului îl învesteşte din nou prim-ministru la jumătatea lui iunie pe Boubou Cisse şi îl însărcinează cu formarea noului guvern, iar apoi deschide uşa unui guvern de uniune naţională.
Pe 19 iunie, mii de oameni ies din nou în stradă pentru a cere demisia preşedintelui.
Pe 7 şi 8 iulie, preşedintele a anunţat că ar putea numi în Senat candidaţi în alegerile legislative declaraţi iniţial învingători iar apoi învinşi de Curtea Constituţională şi deschide calea către o reeexaminare a deciziei Curţii Constituţionale asupra alegerilor legislative.
Liderii protestatarilor resping însă gesturile preşedintelui.
Pe 10 iulie, o manifestaţie organizată la apelul Mişcării 5 Iunie, plasată sub semnul "nesupunerii civile", degenerează în atacuri asupra Parlamentului şi a televiziunii naţionale, apoi în trei zile de tulburări civile, cele mai grave de la Bamako din 2012.
Opoziţia evocă un bilanţ de 23 de morţi şi peste 150 de răniţi. Prim-ministrul a vorbit despre 11 morţi, iar ONU a avansat un bilanţ de 14 manifestanţi ucişi.
Pe 18 iulie, mişcarea de protest respinge un compromis propus în urma unei medieri vest-africane conduse de fostul preşedinte nigerian Goodluck Jonathan, care prevedea menţinerea la putere a şefului statului.
Mişcarea a anunţat pe 21 iulie o suspendare a nesupunerii civile cu prilejul Aid al-Adha, pentru ca sărbătoarea musulmană să se desfăşoare într-o atmosferă de calm.
Liderii Comunităţii Statelor din Africa de Vest (CEDEAO) fac apel la malieni să fie uniţi şi îi ameninţă cu sancţiuni pe cei care se opun planului lor de ieşire din criză, care prevede menţinerea la putere a preşedintelui Keita, dar şi instituirea unui guvern de uniune şi organizarea de alegeri legislative parţiale.
Două zile mai târziu însă, planul suferă o triplă lovitură. Opoziţia cere din nou plecarea preşedintelui şi respinge mâna întinsă de prim-ministru. Circa 30 de deputaţi, a căror alegere este contestată, refuză la rândul lor să demisioneze, cum au cerut liderii vest-africani.
Pe 12 august, mii de persoane se adună la Bamako, cerând demisia preşedintelui. O zi mai târziu, protestatarii resping o propunere a fostului preşedinte nigerian Goodluck Jonathan privind o întâlnire cu preşedintele Keita.
Pe 17 august, opoziţia anunţă noi manifestaţii în această săptămână pentru a cere plecarea preşedintelui, având în plan ocuparea unei pieţe simbolice în centrul Bamako.
Pe 18 august, soldaţii trag focuri de armă în aer în marea unitate militară din oraşul-garnizoană Kati, din apropiere de Bamako, preluând controlul. Vorbind despre o "revoltă", CEDEAO le cere militarilor "să se întoarcă fără întârziere în cazărmi".