Tristete si dezamagire, atat in randul cadrelor didactice cat si in randul scolarilor. Planurile pentru o zi libera au cazut.
In 1994, UNESCO a inaugurat prima Zi Mondiala a Educatorilor, pentru a marca semnarea, in 1966, a recomandarii facute de UNESCO si Organizatia Internationala a Muncii privind conditiile de munca ale personalului didactic. De atunci, aceasta zi se sarbatoreste in fiecare an la data de 5 octombrie, in peste 200 de tari.
Ziua Mondiala a Educatiei este cunoscuta drept „World Teachers’ Day”, in engleza sau „Journée Mondiale des Enseignants”, in franceza.
UNESCO a creat aceasta zi pentru a atrage atentia anumitor guverne asupra conditiilor rele de munca in care cadrele didactice isi desfasoara activitatea, asupra salariilor mici ale acestora. Insa manifestarile din aceasta zi tin sa ne reaminteasca si faptul ca o educatie de calitate reprezinta cheia unei reusite profesionale.
In mai multe tari, Zilele Profesorilor sunt destinate a fi zile speciale de apreciere a cadrelor didactice. Unele dintre ele sunt sarbatorite la sfarsitul saptamanii, in timp ce altele sunt celebrate in timpul zilelor lucratoare, exact pe 5 octombrie.
Ziua Mondiala a Educatiei este o zi sarbatorita in toata lumea, dar nu este recunoscuta ca o zi in care se sta acasa, ci una in care se organizeaza tot felul de manifestari cu caracter educativ, care implica elevii si profesorii.
In Romania, printr-un Ordin de Ministru al Educatiei Nationale si Cercetarii, este prevazut ca pe 5 octombrie, de Ziua Mondiala a Educatiei cursurile sa nu se desfasoare conform programului obisnuit, ci putin altfel. In fiecare judet, sindicatele din educatie si inspectoratele scolare au avut ca sarcina sa stabileasca modul in care va fi marcata aceasta sarbatoare in unitatile de invatamant. Fiecare federatie sindicala, in intelegere cu Inspectoratul Scolar, a stabilit un program specific.
Referindu-se la principiile noii paradigme a educatiei, s-a stabilit in 1992 „principiul egalitarist si flexibilitatea si integrarea varstelor”, referindu-se la faptul ca ritmurile inaintarii in materie pot fi diferite, datorita diversitatii individuale. Egalizarea sanselor de reusita in invatamant nu inseamna promovarea unui egalitarism, a unui tratament identic pentru toti in numele egalitatii, ci din contra, egalizarea inseamna „a oferi fiecarui individ un ritm si forme de invatamant care sa i se potriveasca”.