Libertatea.ro a discutat cu un om care l-a cunoscut îndeaproape pe cel acuzat de moartea a două fete: singura lui soră în viață, Jana Bărbulescu.
Gheorghe Dincă a avut două surori, Mândra și Jana, dintre care doar Jana mai este în viață. Pe numele ei Ioana Bărbulescu, Jana, cum îi spun familia și cunoscuții, are 72 de ani și locuiește în Caracal, într-o casă aflată la jumătate de oră de mers pe jos de locuința lui Dincă.
Soră vitregă cu Gheorghe, Jana e văduvă, a avut cinci copii, dintre mai trăiesc patru, unul dintre ei este Cătălin Bărbulescu, cântăreț în Craiova. Spune că n-a mai fost de 20 de ani acasă la fratele ei, în schimb, ținea legătura cu el și se înțelegeau bine. Ultima oară l-a văzut pe 29 iunie, când a organizat un parastas pentru soțul ei, Eugen.
“Îi puneam deoparte, într-un sertar, caisele căzute peste gard, din pomul vecinilor”, spune femeia, adăugând că a plâns mult când a auzit de arestarea fratelui ei. “Nu cred că el a făcut așa ceva, o fi recunoscut de silă, să nu-l mai poarte de colo, colo, să-i dea pace”, afirmă sora despre Gheorghe Dincă.
Știți ceva despre internarea la psihiatrie a fratelui dvs?
Eu nu știu niciodată să se fi internat. Păi, pleca el să lase curtea goală?
Cu soția cum se înțelegea? Cu copiii?
Se înțelegeau bine, doar au stat atât timp împreună.
Nu știți dacă și-ar fi violat fiica sau ar fi încercat să-și violeze nora?
Nuuuuu… Nici vorbă!
Vecinii asta spun.
Vecinii știu de toate. Dar George și Lenuța au stat în ultimă instanță acolo, la casă. Au locuit multă vreme la bloc, în Gheorghe Marinescu, acolo a murit mămica.
Ce simțiți când auziți din presă despre fratele dumneavoastră?
Ce să spun? Că am și plâns, nu mai am poftă nici să mai mănânc. Eu nu cred că a făcut așa ceva. Și el are copii.
Dar a mărturisit.
Cred că a spus-o că i s-a urât. Să se termine odată cu mine, să nu mă mai poarte de colo, colo… Și nu știu, s-ar putea acuma să se fi îmbolnăvit ceva, că vă dați seama, atâta singurătate… O viață întreagă cât a trăit acolo, singur, singur. Copiii nu au mai venit, ea (n.red. – soția) nici atât. Sunt ani de zile de când stă așa.
Cum era fratele dumneavoastră, în copilărie?
Cum putea să fie? Era cuminte, ne înțelegeam bine. Le-am spus și la domnii de la poliție.
Ce credeți că s-a întâmplat cu el? Nu știu. Era respectuos și omenos. Și cu mine, și cu ceilalți. Venea și mă ajuta dacă-l chemam.
Când ați vorbit cu el ultima oară?
Ultima oară, la pomană, la sfârșitul lunii trecute, pe 29 iunie. A venit, nici nu se discuta să-l fi chemat și să nu vină. Ne-am avut foarte bine, nu ne-am certat niciodată, ca frați.
Tatăl dumneavoastră cum a murit? Vecinii spun că s-ar fi spânzurat.
Eu nu știu nimic, de ce să vă mint? A venit George la mine și mi-a spus că a murit tăticu. M-am gândit că s-ar putea să fi făcut treaba asta… Să i se fi urât și lui…. Că a îngrijit de mămica…
Ce boală avea mama dumneavoastră?
Diabet, îi fusese amputat un picior. George a îngrijit-o mult timp. M-am gândit… Și tăticu muncea, și noi munceam de mici copii.
Ce munceați?
Pe câmp. La secerat, la porumb… George făcea și el treaba, la fel ca și noi.
La el acasă când ați fost ultima oară?
N-am mai fost demult, de vreo 20 de ani, nu mai pot nici eu să mai merg.
E credincios fratele dumneavoastră?
Da, le are și cu…
Mergea la biserică?
Nu știu ce-o mai fi făcut, dar știu că acum doi ani s-a dus la cimitir, la biserică, în noaptea de Paști și a stat toată noaptea la biserică. E și credincios, le-a făcut pomenile la toți, la părinți, când a trebuit.
Ce vă amintiți de el când era mic? O imagine din copilăria dumneavoastră, cu el.
Ne jucam prin curte. O vecină avea un cais, crengile erau și peste gard la noi. Luam caise și le pitulam într-un sertar, să aibă și el.
Care era mâncarea lui preferată?
Orice mâncare, ce se punea pe masă, aia mânca. Varză fiartă, varză fiartă mânca. Ciorbă de ștevie, ciorbă de ștevie mânca. Nu se făceau mofturi la noi în casă. Spun vecinii că era iubăreț, umbla după femei. Care bărbat nu e iubăreț? Că al meu, lângâ mine, s-a săturat de iubit. Dar bătaie n-am mâncat de la el. Nici înjurături… Când să-i iasă sufletul, mi-a spus: dacă ai ști tu, că eu am avut și traseiste. Și? De ce-mi spuseși treaba asta? Ca să nu mori nespovedit? Da… Niciodată n-a fost să avem scandal în casă. Doar că nu se ducea la ședințe la școală, la copii, nu-i plăcea lui.
Ce credeți că va ieși la lumină în cursul anchetei?
Nu știu ce va fi, dar îmi pare rău de el, că se distruge și el, cu atâta suferință. Vă zisei, singurătatea asta nu i-a prins bine, sub nici o formă. Adevărul ăsta e: singurătatea e cea mai grea boală. Nici pentru el nu a fost ușor. Eu îl cred.
Îl vedeți capabil să omoare oameni?
Nu știu. Nu l-aș crede. Când am auzit, am plâns de m-am săturat.
N-ați fost pe la casă?
Nu pot să trec, nu am cum să ajung. Mi-e foarte greu.”.