România a pierdut în ultima perioadă o mulțime de oameni importanți, care au scris istorie de-a lungul anilor. Aflăm acum că a murit unul dintre cei mai demni veterani de război, care se apropia de vârsta de 102 ani. Din păcate, nu a mai rezistat și am mai pierdut o valoare a țării.
A murit George Cotos de la Straja
Straja este în doliu, după ce a pierdut ultimul veteran de război care mai era în viață. George Cotos urma să împlinească pe 23 aprilie 102 ani și era cu adevărat un luptător. Deși avea o vârstă extrem de înaintată, era lucid și avea multă poftă de viață.
Deși părea că este bine și nu avea probleme grave de sănătate, în ultimele săptămâni își pierduse mult din putere și din păcate inevitabilul s-a produs. Nu s-a mai simțit bine și vârsta și-a spus serios cuvântul. Era bine îngrijit și își dorea să mai trăiască, dar organismul lui a cedat.
Marele veteran nu a fost uitat, iar urmașii săi în carieră au ținut să îi aducă un ultim omagiu. Asociația Cultul Eroilor, reprezentată de Dumitru Davidel, și Asociația Veteranilor Militari, prin caporalul Dumitru Florea, au mers la Straja și au depus la căpătâiul veteranului o coroană de flori și un steag tricolor. Maestrul va fi înmormântat astăzi chiar în localitatea natală, cu Gardă de Onoare și cu Drapel de Luptă.
George Cotos, model de iubire față de patrie
George Cotos a fost cu adevărat o emblemă a armatei române, care a luptat pentru patria sa și, înainte de toate, a iubit viața. Deși trecuse de 100 de ani, era foarte dornic să trăiască și, cel mai important, era în putere și foarte lucid.
La aniversarea de 101 ani, cei care au mers în vizită au fost plăcut surprinși de cât de bine arăta și de faptul că memoria lui funcționa perfect. Își amintea cu lux de amănunte cum a luptat contra rușilor și nemților și spera că Dumnezeu îl va mai ține în viață, mai ales că l-a ținut departe de boli și medici, iar secretul vârstei înaintate a fost credința.
“Azi e 23 aprilie, ziua de naștere a lui Cotos George, și fac 100 de ani exact. Am fost pe două fronturi, contra nemților și contra rușilor, și m-a scăpat Dumnezeu. Eu n-am fost bolnav, în spital n-am stat de boală. Eu cu pastilele nu-s. Dacă mai era un pahar de rachiu… da’ numai unul, pe urmă putea să curgă pârâu”, povestea veteranul de război.