Actorul Traian Stănescu a murit, a anunţat fiul acestuia, Mihai Stănescu, pe pagina sa de Facebook.
În urmă cu trei ani, pe 2 mai 2019, a murit şi soţia acestuia, actriţa Ilinca Tomoroveanu, amintește Agerpres.
Traian Stănescu s-a născut la 27 martie 1940, în localitatea Făget, judeţul Timiş.
A absolvit IATC în anul 1961. A jucat pe scenele mai multor treatre, iar din 1968 a devenit actor al Teatrului Naţional I. L. Caragiale.
A jucat în nenumărate piese, printre care sunt de amintit : „Enigma Otiliei”, „Regele Lear”, „Richard al III-lea”, „Cine are nevoie de teatru”, „Orfeu în Infern”, „Ondine”, „Amanţii însângeraţi”, „Sâmbată, duminică, luni”. Printre filmele în care a jucat se numără „Dragoste lungă de-o seară” (1963), „Orgolii” (1978), „Probleme personale” (1980), „Trandafirul galben” (1982), „Misterele Bucureştilor” (1983), „Colierul de turcoaze” (1985), „Pădurea de fagi” (1986), „Marea sfidare” (1989), „Oglinda” (1993), „Tandreţea lăcustelor” (2002).
Traian Stănescu a fost decorat, la 7 februarie 2004, cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor.
După absolvire, a fost repartizat la Teatrul de Stat din Piatra Neamţ (1961-1964), unde a interpretat roluri ca: Vulpaşin în “Domnişoara Nastasia” de G.M. Zamfirescu; Tom – “Menajeria de sticlă” de Tennessee Williams; “Jocul dragostei şi al întâmplării” de Pierre de Marivaux; Mişu Felecan – “Nota 0 la purtare” de Octavian Sava şi Virgil Stoenescu, potrivit site-ului cinemagia.ro, citat de Agerpres.
Mutându-se în Bucureşti, a jucat la Teatrul C.F.R. Giuleşti (1964-1965), în “Băiat bun, dar cu lipsuri” de Nicuţă Tănase, “Billy mincinosul” de Keith Waterhouse, “Pădurea împietrită” de Robert Emmet Sherwood.
În anii 1967-1968 a jucat la Teatrul Mic din capitală în “Baltagul” după Mihail Sadoveanu, “Richard II” de William Shakespeare.
Începând cu 1968, a desfăşurat o bogată activitate teatrală la Teatrul Naţional Bucureşti, se arată în volumul “1234 cineaşti români” al Cristinei Corciovescu şi Bujor T. Rîpeanu (Editura Ştiinţifică, 1996).
Dintre rolurile jucate pe scena Naţionalului bucureştean, amintim: Luigi – “Sâmbătă, duminică, luni” de Eduardo De Filippo (regia Dinu Cernescu, 2007); “Maşinăria Cehov” de Matei Vişniec (regia Cristian Ioan, 2003), “Crimă pentru pământ” după Dinu Săraru (dramatizarea şi regia Grigore Gonţa, 2002) “Amanţii însângeraţi” (regia Alexandru Tocilescu, 2002), “Numele trandafirului” după Umberto Eco (regia Grigore Gonţa, 1998); ″Strigoii” de Henrik Ibsen (regia Nicolae Scarlat, 1997); “Ondine” de Jean Giradoux (regia Horea Popescu, 1994); “Cine are nevoie de teatru” de Timberlake Wartenbaker (regia Andrei Şerban, 1990); “Moştenirea” de Pierre de Marivaux (regia Horea Popescu, 1989); ”Îmblânzirea scorpiei” de William Shakespeare (regia Mihai Berechet, 1975); “Danton” după Camil Petrescu (regia Horea Popescu, 1974); “Pisica în noaptea Anului Nou” (regia D.R. Popescu, 1971); “Regele Lear” de William Shakespeare (regia Radu Penciulescu, 1970); Gheorghe – “Năpasta” de I.L. Caragiale (regia Miron Niculescu, 1969); Logodnicul – “Nuntă însângerată” de Federico Garcia Lorca (regia Miron Niculescu, 1966).