Efectuat cu scopul de a determina daca medicii pot diagnostica eficient problemele psihiatrice ale pacientilor, experimentul a avut loc in anul 1973 si a fost organizat de psihologul David Rosnehan.
In prima parte a experimentului, Rosenhan si cativa asociati de-ai sai si-au insusit identitiati false, prefacandu-se ca sufera de halucinatii auditive si s-au internat la unitati psihiatrice din Statele Unite (in total, cinci state diferite).
Rosenhan le-a spus pseudopacientilor sa se comporte natural si normal odata internati pentru a vedea daca medicii ii vor externa ca atare.
Cei implicati au petrecut, in medie, trei saptamani internati in spital, timp in care pana si activitatile cat se poate de firesti, precum scrisul, au fost interpretate ca fiind simptome ale unei boli mintale.
In a doua faza a experimentului, doctorul Rosenhan a anuntat personalul spitalelor ca urma sa le trimita pseudopacienti. Obiectivul lor ar fi fost sa identifice impostorii.
Dupa ce medicii l-au anuntat pe Rosenhan ca au identificat subiectii, psihologul a recunoscut ca, de fapt, nu a trimis pe nimeni.
Experimentul lui a avut o concluzie sinistra: pur si simplu nu suntem in stare sa facem diferenta intre oamenii sanatosi si cei bolnavi.