Raspunsul psihologului:
”Cand parintii mei au spus ca imi fac o vizita, el fiind initial de acord, si-a facut bagajele si a plecat”
Distribuie:
Publicat:
Ma numesc Elena, am 18 ani. Am o relatie de 3 ani, iar acum am ajuns intr-un impas, la inceput totul era bine, iubitul meu isi facea oricand timp sa vorbim, chiar daca nu ne puteam vedea. Dupa o perioada, cam de 6 luni, a inceput sa imi gaseasca tot felul de motive de despartire pentru a putea fi cu altele apoi ma cauta si ne impacam si asa era mereu. El pleca, apoi se intorcea si eu il iertam. Dupa aproximativ 2 ani de relatie de acest fel, el a luat hotararea sa ne mutam impreuna, desi tot timpul parintii mei au fost impotriva lui pentru ca avea momente cand ma agresa verbal. Dar totusi, in ciuda parintilor mei, am acceptat si el era pornit sa ne casatorim imediat ce fac 18 ani. Totul s-a terminat brusc, dupa 6 luni in care am stat in aceeasi casa, acum 3 luni, cand parintii mei au spus ca imi fac o vizita, el fiind initial de acord, atunci cand a auzit ca ei sunt pe drum, si-a facut bagajele si a plecat pe motiv ca nu mai suporta sa stea inchis la bloc. Dupa asta, in urmatoarele 2 saptamani, imi raspundea rar, spunea mereu ca este ocupat. Si gasea tot felul de motive pentru a nu-mi raspunde. Apoi m-am dus la el acasa, ajutata de mama lui si a reactionat destul de urat, spunandu-mi ca mai bine nu veneam. Ulterior, am gasit mesaje cu diferite fete la el in telefon si pe retelele de socializare si m-am luat de una dintre acele fete, iar el a ajuns sa fie foarte violent atat fizic cat si verbal.
Raspunsul psihologului:
Imi pare rau ca trebuie sa-ti spun, dar acest baiat profita de naivitatea si de bunatatea ta. Daca el a avut traume in copilarie, nu inseamna ca trebuie sa ai si tu, daca mai ramai mult in relatia asta. Felul in care se poarta cu tine este inadmisibil, dar tu nu ai de unde sa stii, pentru ca nu ai mai avut alte relatii cu care sa faci comparatie. Mai bine ca ai pierdut acea sarcina, ca sa nu fii nevoita sa ramai legata de el toata viata. Mama lui ii ia apararea, pentru ca este mama lui, dar sunt sigura ca nici ea nu e prea fericita cu modul lui de a fi. Sfatul meu este sa te tii cat mai departe de el, sa traiesti de acum inainte ca si cum nu ar exista. Spui ca il iubesti si asa ceva ar fi greu pentru tine, dar daca vei ramane alaturi de el, te va chinui in acelasi mod bine-cunoscut pentru totdeauna. Daca iti vei permite sa fii libera, vei vedea ca exista si altfel de baieti, care stiu cum sa respecte o fata si care sa te faca sa simti ca esti fericita si iubita.