Cum nu vreau niciun fel de necazuri, dar mai ales pentru ca ma tem ca Ilinca ar putea pati ceva in urma destainurii mele, am sa va spun de la inceput ca toate numele din scrisoare nu sunt reale. Iar daca v-am scris, dupa o indelungata chibzuinta, este pentru ca sunt convins ca sunt multe alte fete aflate in situatia ei, carora le lipseste curajul de a „evada” din cosmarul in care au intrat!
Dupa ce am terminat facultatea, am stat doi-trei ani in Bucuresti, dar n-am reusit sa prind cheag acolo, negasindu-mi ceva convenabil de munca in do-meniu, asa ca, pana la urma, m-am intors in orasul natal, la Bacau, unde un fost coleg de liceu si-a deschis o firma de calculatoare si m-a tot imbiat sa-i fiu asociat.
— Da’ ce, frate, numa’ capitala e buna pentru tine? Avem si aici oameni capabili, iaca asa, ca mine… si atatea fete frumoase… Iti gasesc si tie una, cat ai zice peste, daca suferi din cauza asta!
Asa m-a intampinat prietenul si fostul meu coleg Costel. Nu ma pot plange, mi-a facut rost de o locuinta, mi-a dat masina de serviciu si un salariu mai mult decat onorabil. Toata lumea era fericita: ai mei, ca ma au in sfarsit acasa, amicii, ca ne putem vedea la un rummy sau la o bere, chiar si eu, de vreme ce ma asezasem pe picioarele mele.
Prima mea grija a fost sa-mi amenajez cuibusorul, dupa care, cum era si firesc, a urmat petrecerea de inaugurare. Chiar atunci si-a gasit si administratorul blocului sa-mi sune la usa. Am crezut ca a venit sa faca scandal, pentru ca muzica era, ce-i drept, cam tare, dar el mi-a intins o hartie sub nas si mi-a zis:
— Am venit sa semnati si dumneavoastra lista asta, au semnat-o deja toti locatarii.
— Da’ ce e asta? Pentru ce e?
— La apartamentul vecin se petrec lucruri ciudate, dom’le.
— Cum adica?
— Noi credem ca e un fel de bordel. Apartamentul e pe numele unui tip de vreo 30 de ani, care pare altminteri la locul lui cand il vezi si cand vorbesti cu el, dar doamna Saftescu, cealalta vecina a dumneavoastra de palier, mi-a spus ca in fiecare seara vin aici diversi domni, straini de bloc, si niste fete. Nu stau mult si pleaca. Uneori se aud si tipete. Am stabilit la sedinta de bloc sa chemam Politia. Da’ inainte, trebuie sa semnam toti lista asta, prin care sa cerem sa se cerceteze problema.
— Dom’le, habar n-am ce se intampla acolo, n-am auzit nimic, asa ca, deocamdata, n-am sa semnez nimic. Nu vreau sa bag pe nimeni in belea fara vina…
— Cum fara vina? Mata n-auzi ce-ti spun?
— Pana nu ma conving cu ochii si cu urechile mele, nu semnez nimic.
— Treaba dumitale, noi astilalti oricum am semnat, asa ca Politia va incepe ancheta.
Am inchis usa in urma lui.. Dar, dupa cateva zile, pe la miezul noptii, mi s-a parut ca aud tipete. Am ciulit urechile.
— Nu mai da! Am sa fac asa cum spui! Nu mai da! se auzea o voce ingrozita de femeie.
Pe urma, nu s-a mai auzit nimic. M-am gandit ca poate cineva se uita la vreun film si am hotarat sa nu actionez in niciun fel. La sfarsitul aceleiasi saptamani, chef mare la vecinii mei. Culmea este ca, la un moment dat, a venit la usa mea un tip si si-a cerut scuze foarte politicos:
— E ziua mea, fac 30 de ani. Va rog sa nu va suparati daca chefuim si nou putin… O data implineste omul 30 de ani. Promit sa nu se mai intample. Apropo, daca vreti sa veniti, va asteptam cu drag!
— Sunteti foarte dragut, dar am mult de lucru…
— Si sambata? Lasati, dom’le, treaba, ca viata trece si odata ne pomenim batrani!
I-am mai multumit inca o data, dar nu m-am dus. Petrecerea a tinut, ce-i drept, pana la ziua. Din fericire, dormitorul meu era ceva mai departe de apartamentul lui, asa ca am reusit chiar sa si dorm. Pe la 6 dimineata insa, cand petrecerea parea sa se fi sfarsit, am auzit iar tipete si mi s-a parut chiar ca o femeie plange in hohote. Pe urma, brusc, s-a asternut linistea. Era destul de bizar ca in timpul zilei nu parea sa fie nimeni acasa, iar imediat ce se lasa seara, locul parca se popula dintr-odata.
Am urcat de multe ori cu tot felul de tipi in lift, care au coborat la acelasi etaj cu mine si au sunat la usa de alaturi. N-am zarit niciodata intrand acolo vreo femeie, dar, din cand in cand, dupa cum v-am mai spus, auzeam limpede vocea unei femei care tipa si plangea. Curand dupa aceea, m-am pomenit si cu un politist la usa. M-a intrebat politicos daca putem sta de vorba, l-am poftit inauntru si m-a intrebat cate ceva despre ce se petrece in apartamentul vecin.
— Nu prea am ce sa va spun… Locuiesc doar de cateva luni in blocul asta, l-am cunoscut intr-o doara pe vecinul meu, care a dat acum cateva saptamani o petrecere si a venit sa ma previna si sa-si ceara scuze. Altceva nu prea stiu. Pare destul de linistit, de obicei. Se aud uneori tipete, dar toata lumea se mai cearta, mi-am spus ca trebuie sa fie vorba despre vreo cearta domestica. Nu-mi place sa ma amestec in treburile vecinilor. Administratorul mi-a cerut sa semnez o lista, dar am refuzat, pentru ca n-aveam motive sa o fac.
— Va multumesc! Oricum, daca mai intervine ceva, uitati numarul meu de telefon. Buna seara!
De atunci, am inceput sa fiu mai atent si chiar, spre rusinea mea, sa ma uit pe vizor. Dupa ora
21,00, incepea sa se insufleteasca atmos-fera. Intrau si ieseau tot felul de barbati. Niciunul nu zabovea mai mult de o ora, dar niciunul nu parea suspect. Erau oameni obisnuiti. Dupa ce am tot observat apartamentul vreo doua seri, am renuntat. Mi s-a parut ca fac o prostie si mi-am vazut de treaba. Numai ca atunci lucrurile au luat cu totul alta intorsatura…
intr-o noapte, sa fi fost ora 3 sau 4, am auzit batai puternice in usa. M-am dus si am deschis si, pana sa ma dumiresc, o fetiscana cu fata plina de sange s-a napustit inauntru, implorandu-ma sa o ajut.
— inchide repede usa! Daca ma gaseste aici, ne omoara pe amandoi!
— Cine?
— Cum cine? Pe ce lume traiesti? Vecinul tau! Te rog, lasa-ma sa stau aici pana dimineata…
— Dar ce s-a intamplat?
— Nu pot sa-ti spun acum nimic. Pot sa ma duc la baie, sa ma spal putin?
— Da, sigur. Te-a batut?
— Nu, nu, m-a imbrancit si m-am lovit. Dar e foarte furios si as prefera sa nu mai dau ochii cu el acum…
Nici nu s-a dus bine la baie ca am auzit taraind soneria de la usa. I-am auzit pasii venind repede de la baie.
— Nu raspunde, te rog! N-are de unde sa stie ca sunt aici.
L-am auzit apoi pe vecinul meu strigand prin usa:
— stiu ca esti acolo! Treci imediat acasa! ti-ai lasat treaba neterminata.
Eu mi-am luat banii, acum e randul tau sa-ti faci datoria. Nu-l baga si pe omul asta in troaca noastra.
— Nu raspunde, nu spune nimic! m-a implorat ea.
insa tipul nu s-a potolit. Am deschis usa si l-am rugat sa-si vada de treaba, daca nu vrea cumva sa aiba de-a face cu politia.
— Dom’le, nu te baga! Astea sunt intre
mine si ea. E nevasta mea, fac ce vreau! Nu te baga, zau asa, pari un tip la locul lui. Vezi-ti de treaba, e mai bine, crede-ma… Lasa, ca vii tu acasa! Mai vorbim noi! i-a spus pe urma fetei prin usa si a plecat.
Dupa ce am inchis usa, ea a inceput sa tremure si sa planga. Am lasat-o sa se linisteasca. Pe urma, a inceput singura sa vorbeasca.
— Ma cheama Ilinca, abia am implinit 18 ani. Sunt la Bacau de doi ani. Sunt de fel dintr-un sat de langa Botosani. Eram intr-a zecea cand l-am cunoscut si m-am indragostit de el. Le-a spus alor mei ca ma ia de nevasta si m-a adus cu el la Bacau. De atunci, m-a pus sa ma prostituez si nu sunt singura… Are cateva apartamente in tot orasul si mai multe fete. in fiecare noapte am 4-5 clienti. Unii sunt violenti… Am incercat sa fug de cateva ori, dar m-a gasit de fiecare data si m-a amenintat ca, daca nu-mi bag mintile in cap, se duce la parintii mei si le spune cu ce ma ocup. Mama ar muri de suparare daca ar sti, saraca! Ma trateaza de parca as fi sclava lui… imi zice: „Uite care e treaba: eu te-am facut om! Te-am adus din catunul ala uitat de lume la oras, ti-am luat toale, parfumuri, bijuterii, ai tot ce-ti trebuie, e de ajuns sa deschizi gura si-ti cumpar orice! Tu nu trebuie decat sa ma asculti. Viata ta imi apartine, sa fie clar!”. Asa-mi spune de fiecare data cand ii zic ca as vrea sa ma opresc, ca m-am saturat. Sunt absolut disperata. Mi-a spus ca peste cateva luni are de gand sa ne duca pe toate in Turcia sau in Italia. Ar scoate mult mai multi bani cu noi. Mi-e teama ca, daca ajung acolo, nu mai am nicio scapare…
M-a impresionat biata fata. M-am tot gandit cum as putea sa o ajut.
— Deocamdata, ramai aici. N-are ce sa-ti faca. Nu poate intra peste noi. Trebuie sa-mi vina vreo idee. Acum, cred ca cel mai bine e sa te duci in dormitor si sa incerci sa dormi putin. Eu mai am putin si plec la serviciu. Am sa te incui si, daca nu deschizi, aici esti in siguranta. Ai cate ceva de mancare in frigider, poti sa ma suni daca se intampla ceva neobisnuit, uite, iti las si
numarul de telefon. Pana dupa-amiaza, trebuie sa gasesc o solutie.
— iti multumesc, dar poate ca nu e bine sa te < pui cu el… Cine stie ce se mai poate intampla?! — Lasa, ma descurc eu! Tu ai grija de tine si mai vorbim cand ma intorc. Cand am ajuns la birou, m-am dus direct la Costel si i-am povestit tot ce s-a intamplat. — Ba, tu esti nebun? Nu te pune cu astia! Sunt foarte periculosi. Politia da din gura si nu face nimic. Sa nu te primesc naibii prin posta intr-un geamantan, daca nu-ti vezi de treaba… Lasa operele de caritate… Tu crezi ca fetele astea nu stiu ce fac? Nu mai crede si tu tot ce-ti spune una din-astea… Astea nu mai sunt vremuri sa faci pe cavalerul. Trezeste-te, bai, frate! Credeam ca, daca ai stat la Bucuresti, te-ai mai dat si tu pe brazda. Toate fetele astea se cearta cu pestii lor, pe urma se impaca. Gandeste-te ca unele sunt nascute pentru meseria asta! — Nu si Ilinca… — Da’ tu de unde o cunosti asa de bine, ma? Ca abia ai vazut-o prima oara in viata! Te duce cu presul si pe urma te da pe mainile aluia, asculta-ma ce-ti spun! Am iesit si l-am lasat sa vorbeasca de unul singur. Trebuia sa fac ceva. Daca m-as fi dus la Politie cu fata si ea le-ar fi spus totul, ar fi fost o solutie, dar nu cea mai buna. Dupa ce avea sa scape ala de tot tambalaul, nu-i vedeam cu ochi buni, nici pe ea, nici pe familia ei. si atunci… Brusc, mi-a venit ideea salvatoare: tanti Veronica. Era sora mamei, locuia singura la Roman, ii murise de curand sotul si s-ar fi bucurat sa aiba un suflet langa ea. M-am dus valvartej acasa. Ilinca inca dormea. I-am spus ca trebuie sa plecam, m-a ascultat fara sa scoata niciun sunet. I-am dat niste blugi de-ai mei si o curea, pentru ca ii erau tare largi, si un tricou, ne-am urcat in masina si pe-aici ti-e drumul! Tanti Veronica s-a bucurat cand am venit, asa cum ma asteptam. I-am spus si eu acolo, o poveste, nu chiar adevarul, fiindca nu voiam sa o sperii. — Cand v-am vazut, am crezut ca e logodnica ta. Pacat, mama! Tu nu mai ai de gand sa te insori? — Cand mi-o veni vremea, tanti… Deocamdata, sunt singur. I-am gasit o slujba Ilincai, sa aiba din ce trai, iar in toamna urmatoare am inscris-o sa-si termine liceul la seral. Nu stie inca daca ramane la Roman sau nu. Oricum, vecinul meu nu i-a dat inca de urma. M-a intrebat de cateva ori daca stiu ceva de sotia lui, daca am vazut-o vreodata pe-acolo, dar i-am spus ca habar nu am. inclin sa cred ca m-a crezut pentru ca m-a lasat in pace. Ilinca se tot intreaba daca ar fi bine sa se duca la Politie si sa le spuna tot, scrie poatenustiai.ro. — Poate ca asa le-as ajuta si pe celelalte fete care n-au avut norocul meu. Numai ca ar afla si el unde sunt si, daca scapa basma-curata, iar intru pe mana lui. Ce crezi ca ar fi mai bine sa fac? — Nu stiu ce sa-ti raspund. Chiar nu stiu cum ar fi mai bine sa procedezi. Poate ca, daca l-am da pe mana Politiei, s-ar termina totul, dar este foarte posibil sa aiba relatii si sa scape. Cu asta chiar n-am cu ce sa te ajut. Am lasat-o pe Ilinca la Roman, la matusa mea. Se inteleg perfect. Mai vorbim din cand in cand, la telefon. Ii e mai bine acum, dar de teama din suflet tot n-a scapat. Sper ca, intr-o zi, sa-si gaseasca si ea linistea de care are atata nevoie!