orin Gadola este fiul milionarului clujean, Stefan Gadola, si cel care a investit cei mai multi bani in conceptul Untold.
Anul trecut a luat prin surprindere pe toata lumea cand a renuntat la partea lui din firma pentru doar 540 lei. Nimeni nu prea a inteles de ce, dar acum tanarul a dezvaluit pe facebook.
„De regula pe fb si-n viata, incerc sa ma cenzurez si sa deranjez cat mai putin, dar in acelasi timp incerc sa transmit un #mesaj in care eu cred. Asadar urmatoarea expunere de informatii, multe, are de a face mai mult cu experienta mea si nu are nimic de a face cu acuzatii sau atacuri la persoane ori situatii sau sisteme.
Este vorba despre experienta mea, fiecare alege sa creada sau nu, este vorba despre sanatate si nu in ultimul rand este vorba despre limitele pe care le-am atins in foarte multe incercari de a-mi rezolva sanatatea cu un buget considerabil.
De circa acum 7-8 ani am inceput sa experimentez niste dureri in tot corpul. Un fel de dureri interne, adica nu se manifestau in exterior. La inceput erau suportabile.. dar dupa un timp au ajuns sa-mi afecteze viata intr-un mod destul de crunt. Cum? Pai aceste dureri au inceput sa imi afecteze sistemul digestiv, absortia mineralelor si a vitaminelor, durerile s-au extins in ligamente, dureri de oase, dureri de colon, dureri de stomac, migrene (cu tot cu greturi si voma), mi-a fost afectata foarte tare energia si dupa cum ziceam, nu in ultimul rand personalitatea.. viata.
Asadar a inceput o calatorie in cautarea solutiilor medicale, iar in aproximativ 5-6 ani s-au incercat urmatoarele pe mine:
– medicamente de cap (printre diagnosticuri era si ipohondria)
– medicamente pentru sistemul digestiv
– medicamente pentru colon
– o gramada de minerale si vitamine cu concentratii imense (care oricum in mare parte nu se mai absorbeau, slabeam incotinuu)
– medicamente pentru alergii
– alte medicamente pentru stadii finale. De unde stiu ca primeam medicamente pentru stadii finale? terminale? ca rugam pe cineva sa-mi ia medicamentele ca sa nu fiu recunoscut ca Clujul e mic si nu ma ajutau parerilor tuturor despre ceva ce nici eu sau doctorii nu stiau ce am. Acel cineva venea inapoi plangand si ma intreba ce am, ce am patit ca farmacistele, dupa ce eliberau medicamentele pe prescriptie, i-au pus intrebari de genul „cat i-au dat doctorii sa mai traiasca si ce varsta are”
Concluzia, in astia 5 ani ar fi ca mi s-au prescris foarte multe medicamente, am investit foarte multi bani, am urmat tratamente cat se poate de intense si de puternice prin tot ce inseamna clinici si spitale din Romania, Austria, Germania.
Degeaba va scriu cati bani am investit in circa astia 5 ani ca nu ma veti crede, e o suma enorm de mare, evident am fost finantat de parinti, si uite asa am aflat: cu toti banii din lume nu mai pot face nimic pt mine.
Cum am aflat asta? Am simtit-o pe pielea mea si mi-au spus-o si doctorii in multe feluri.
O sa va zic doar concluzia medicala cu care m-a lasat spitalul din Viena.. de ce ei? Ca au avut factura cea mai mare si pareau cei mai profesionisti. La inceputul analizelor, in timpul proceselor m-a chemat doctorul sef si mi-a spus „ Te suspectam de cancer gastro-intestinal sau boala autoimuna. Daca ai cancer atunci stim care sunt urmatorii pasi, la boala auto-imuna nu prea avem ce face. „ La sfarsitul analizelor, mai multi doctori au facut o sedinta pentru cazul meu si concluzia a fost” Te anuntam cu regret ca ai boala auto-imuna la colon, esti intr-o situatie in care efectiv nu mai stim ce este de facut”. Disfunctiile erau evident mult mai multe, insa nu o sa intru in detalii cu toata starea mea generala, nu aici in status-ul de fb J
Va pot spune doar ca mancarea nu mai era mancare pentru mine, somnul nu mai era somn si viata nu mai era #viata.
Acest moment a fost rascrucea vietii mele in care am avut de ales sa fac ceva in privinta asta, chiar daca nu stiam efectiv ce, sau sa ma intorc acasa cu mesajul #doctorilor.
Evident din moment ce am ajuns sa scriu toate acestea azi, am inceput sa fac ceva in privinta asta. Mi-am schimbat stilul de viata, am inceput sa meditez, sa ma apropii mai mult de natura si de credinta mea. Pentru foarte multe disfunctii aceasta schimbare m-a ajutat enorm insa pentru cea mai mare problema a mea, boala auto-imuna, nu am vazut nici o schimbare, nici o imbunatatire, inca dimpotriva, eram intr-o cadere libera.
Intre timp un prieten foarte bun mi-a recomandat o alternativa medicala, in domeniul bio-tehnologic. Stiam ceva informatii fundamentale din domeniu, dar mare lucru nu intelegeam.
Am zis ca mai fac un efort (eram foarte obosit psihic dupa 5 ani de incercari) si ma duc sa vedem despre ce-i vorba. Prima jumatate de an de tratament #biotehnologic, n-am inteles mare lucru, nu prea credeam, repet eram obosit.
In prima zi de tratament, am aflat ca aveam niste intolerante alimentare foarte puternice la 99% din mancare. Cum naiba am ajuns la acel procentajJ) ? Pai va las pe voi sa faceti calculele: din totalul de alimente de pe piata, eu aveam voie 3: mamaliga goala, orez alb sau cartof copt, fara alte ingrediente. De mai introduceam ceva in plus, incepea o lupta a corpului meu cu mine, de nu mai eram capabil de nimic, cel putin 3 zile si 3 nopti.
Am dus-o asa 4-6 luni cu cele 3 alimente mentionate, dupa care am inceput sa introduc la recomandarea doctorilor din acel centru biotehnologic, o rosie, o ridiche, un peste.. Cateodata accepta corpul aceste alimente noi, cateodata se lupta cu mine pana la epuizare. Asta e descrierea mea in cuvintele in care pot, ce a insemnat boala auto-imuna pentru mine, ce a insemnat pentru mine sa fiu auto-imun la mancare.
Prietenii si parintii nu stiau prea multe detalii despre mine in aceasta perioada, nu stiau de situatia critica in care ma aflam, si foarte tare nu m-am deschis ca eram satul de griji, frici si pareri in aer despre sanatatea si timpul meu.
In prima jumatate de an n-am inteles nimic din tratament si a durat in jur de 2-3 ani.(cazul meu a fost destul de extrem)
Dar vreau sa va zic ce am inteles de la acesti oameni din prima intalnire!
=> iubire, credinta si speranta.