Ziua de 26 octombrie 2018 a fost una plina de insemnatate si bucurie pentru cadrele didactice si liceenii din cadrul Colegiului Agricol” Dimitrie Cantemir „Husi. In an centenar, unitatea de invatamant implinineste frumoasa varsta de 110 de ani de la infiintare. „ Momentul a fost sarbatorit prin actiuni diverse precum Ziua Portilor Deschise la Viticola Husi, competii sportive, expozitii cu produse de toamna, careuri scolare, dezbateri literare, plantarea unei magnolii in fata scolii situata pe strada Mihail Kogalniceanul.'' ne declara profesorul Marian COMAN . Poate unul din cele mai speciale momente a fost lansarea a unui numar de 100 de baloane rosii,galbene si albastre.
Scurt Istoric
Şcoala de viticultură din Huşi, a fost înfiinţată la 15 ianuarie în 1908. Locul unde a luat fiinţă este aşezat în Fundătura Broştenilor în apropiere de gară, într-un minunat cadru natural. Înfiinţarea ei se datorează, desigur, necesităţii de cadre de viticultori, precum şi datorită unor persoane cu idei largi care au înţeles cerinţele vremii.
Necesitatea înfiinţării uneri şcoli de viticultură a fost exprimată încă din anul 1897 la o adunare a viticultorilor din Huşi " Congresul viticol al judeţului Fălciu". În procesul verbal al acestei adunări, ce s-a ţinut la 7 decembrie 1897 (la care au participat cca. 1000 de podgoreni ce au reprezentat 9027 proprietari şi cultivau 8.253 pogoane, respectiv 4299 ha. Vie), s-a votat înfiinţarea Sindicatului viticol din regiunea judeţului Fălciu cu sediul la Huşi şi a unei şcoli de viticultură şi pomicultură.
La sfârşitul secolului al XIX-lea în România au fost promulgate trei legi în legătură cu învăţământul agricol: "Legea A.S. Aurelian", din septembrie 1883; "Legea P.P. Carp", din aprilie 1893 şi "Legea Spiru Haret", din 1899 şi 1901. Numai această din urmă prevedea şi învăţământul elementar viticol cu 3 şcoli: la Valea Călugăreasca, Odobeşti şi Huşi.
De la început denumirea şcolii de la Huşi a fost: Şcoala elementară de viticultură şi dogărie, iar apoi Şcoala inferioară de viticultură "Dimitrie Cantemir", fiind echivalentă cu 4 clase de liceu.
Chiar de la înfiinţarea ei, şcoala a avut parte, la conducerea sa, de oameni care şi-au depus tot elanul tinereţii lor la plămădirea şi înflorirea ei. Printre aceştia menţionăm pe ctitorul ei ing. Gh. Gheorgiu şi ilustrul său continuator ing. C. Hogaş. Sunt multiple exemple care dovedesc marile greutăţi pe care le-au întâmpinat primii slujitori ai învăţământului viticol în această parte a ţării. Astfel în adresa nr.34 din 31 martie 1908 către Prefectura judeţului Fălciu, directorul şcolii Gh. Gheorgiu, cerea evacuarea jandarmeriei de la care luase localul, scriind: "chiar dacă toate încăperile acestui local ar fi lăsate şcolii, tot nu ar fi îndestulătoare pentru trebuinţele ei".
"… Astfel, dormitoarele elevilor servesc şi de sală de mâncare, bucătărie, cămară şi de magazie de instrumente, iar pentru clasa elevilor nu este nici o cameră disponibilă, pentru că începând cu altoirea forţată a viţelor, s-au ocupat cu această lucrare şi cele două camere-clase".
Necesitatea unui local mai încăpător era evidentă, dar abia în anul 1912 după multe străduinţe, se clădeşte un local nou cu etaj, compus din două săli de clasă, două dormitoare (la etaj) şi un antreu care a servit, până în anul 1923, drept cancelarie. Începând încă din primul an de funcţionare a şcolii, s-a trecut la înfiinţarea plantaţiilor de vii care s-au extins odată cu trecerea anilor.
În anii de plămădire şi chiar în cei de înflorire, adică din 1908 până în 1915, şcoala a fost condusă de ing. Gh. Gheorghiu, un om plin de dragoste pentru meserie, care şi-a dat pentru şcoală tot ce a avut mai bun; toată tinereţea şi maturitatea să şi le-a închinat prosperării şcolii, formării şi afirmării ei.
Războiul din 1916 care a adus atâtea neajunsuri omenirii, a lovit puternic şi în mersul normal al şcolii. Toate construcţiile, plantaţiile etc. au suferit foarte mult. Pentru refacerea lor, a trebuit o altă muncă titanică. De data aceasta "greul i-a revenit altui virtuos: ing. C. Hogaş".
În perioada 1918-1937 şcoala a fost condusă de ing. C. Hogaş care i s-a dăruit cu trup şi suflet ca şi predecesorul său. Anii de sub conducerea lui C. Hogaş au fost anii de prosperitate şi înflorire, cu importante realizări atât în domeniul instrucţiei, activităţi productive cât şi al cercetării ştiinţifice. În anul 1919, în conformitate cu Decretul nr. 4722 din 10 noiembrie, Şcoala viticolă din Huşi ca şi celelalte şcoli agricole din ţară, au trecut de la Ministerul Instrucţiunii la cel al Agriculturii, având în prezent o dublă subordonare.
În perioada 1922-1938 s-a construit aripa din spatele clădirii mari, formată din subsol, parter, etaj, construcţie care a fost terminată pe ziua de 26 octombrie 1924. Astfel s-au creat condiţii de şcoalarizare pentru 100 elevi.
Între anii 1935-1938 s-au construit crama-pivniţa-vinotecă şi uzină electrică. Crama a fost dotată cu aparatură de vinificaţie modernă, cum doar trei asemenea aparaturi existau în ţară în acea vreme.
Aceste realizări s-au obţinut în sprijinirea unui învăţământ practic. Acest lucru este demonstrat şi de cele relatate de Ing. C. Hogaş, directorul de atunci al şcolii: "Pentru construirea acestei privniţe a trebuit să-mi dau demisia de 3 ori de la conducere, ca protest pentru ceea ce era absolut necesar şi nu se înfăptuia".
În anii 1942-1943 s-a construit clădirea ce cuprindea un laborator şi locuinţa pentru director, astăzi muzeul viticol. Începând cu anul 1944 şi până în anul 1977 şcoala a trecut prin mai multe etape de dezvoltare şi structurări. Aplicarea reformei agrare din anul 1945, a impus restructurarea învăţământului agricol şi aşezarea lui în concordanţă cu noua etapă de dezolvatare a ţării noastre.
Legea pentru organizarea învăţământului agricol din 1947 a constituit o prefaţă la marea reforma a învăţământului din 1948. În baza acestei legi, în anii 1947-1949, şcoala funcţionează ca Liceu Tehnic Viticol, iar din 1949 primeşte denumirea de Şcoala Medie Tehnică Viticolă, sub care profil a funcţionat până în 1955. Din anul 1955 funcţionează ca Şcoală profesională de ucenici şi maiştri viticultori. În acest timp învăţământul a luat un caracter realist-ştiinţific, fiind strâns legat de producţie.
Şcoala profesionala viticolă funcţionează până în anul 1962 când se restructurează în Şcoala tehnică agricolă cu două profile: horticultură şi contabilitate şi merceologie agricolă. În anul 1966 şcoala se transformă în liceu agricol, cu trei profile: horticultură, contrabilitate şi îmbunătăţiri funciare, iar din anul 1974 prin unificare cu liceul de industrie alimentară, devine liceu agro-industrial, având şi profil de industrie alimentară.