O femeie a tinut sa-si scrie povestea pe retelele sociale pentru a aminti tuturor ca fericirea vine din interior, nu exterior.
“O vila mare, o pisicina in curte, doua masini frumoase in fata casei si asteptand primul copil. Dupa 9 ani de casnicie, aveam totul. Cel putin asa credeam.
Mai aveam doua zile si urma sa nasc, cand o discutie cu sotul meu m-a darmat complet.
– Vreau sa fiu alaturi de copil, dar sa stii ca nu te mai iubesc.
Nu-mi venea sa cred ce aud. Observasem ca se indepartase de mine in timpul sarcinii, dar ma gandeam ca doar ii este frica de noua lui meserie, cea de tatic.
Mi-a spus ca avusese o aventura acum cinci ani si ca de atunci si-a dat seama ca nu mai simte nimic pentru mine. M-am gandit la copilul meu si i-am spus ca il iert si ca trebuie sa incercam sa ne salvam casnicia.
Inainte sa nasc aveam tot felul de sentimente. Eram entuziasmata ca il voi cunoaste pe cel mic, dar imi era frica de soarta casniciei mele.
Cosmin s-a nascut intr-o vineri, in iunie. Era asa frumos si inocent. Nu stia ce haos e in viata mamei lui. Cred ca avea vreo patru luni cand mi-am dat seama de adevaratul motiv al sotului meu. Avea o aventura de cand ramasesem insarcinata si aceasta continua. Mi-am luat copilul de cinci saptamani si am lasat in urma si piscina si vila si visele mele.
Ne-am mutat intr-o garsoniera minuscula. Nu m-am simtiti niciodata atat de singura si complesita de necazuri. Eram disperata.
Nu-l lasam pe Cosmin sa ma vada plangand. Ma ascundem in baie.
Cosmin avea vreo patru luni cand am ajuns la capatul puterilor. M-am certat groaznic cu tatal copilului meu. M-am ascuns in baie, m-am asezat in pozitia fetala si mi-am zis ca nu vreau sa mai traiesc. A urmat o liniste groaznica. Nici nu stiu cum am stat pe jos in baie cu lacrimile siroind pe obraji, dar la un moment dat am gasit o putere in mine cum nu credeam ca exista. M-am descis sa imi iau viata in maini, sa nu-l las pe fostul sot sa imi afecteze viata. Mi-am dat seama ca acordasem prea multa atentie slabiciunilor mele si ajunsesera sa imi conduca viata.
Mi-am facut bagajele, am luat copilul si am plecat la fratele meu. pe drum mi-am dat seama cine era motivul pentru aceasta putere, copilul meu. El mi-a dat putere sa continui, sa ma trezesc in fiecare dimineata. Mi-am dat seama ca fericirea mea vine din interior.
E o lectie pe care trebuie sa o invete oricine. Eu facusem greseala sa imi bazez identitatea pe casnicia mea, pe lucrurile materiale din jurul meu. Eu am invatat ca eu sunt responsabila pentru fericirea mea.”