Un preot rupe tacerea. Cea mai mare capcana in care pica romanii: Aveti mare grija sa nu mai faceti asta niciodata:
Matei Vulcanescu, preotul comunitatii romanesti din Pireu, Atena, a vorbit despre una dintre marile capcane legate de spovedanie.
„Multi crestini nu merg sa se spovedeasca pentru ca „nu au postit in prealabil”
Aceasta este o mare inselare a diavolului. Ca sa te spovedesti NU e nevoie sa postesti.
La spovedanie venim atuni cand suntem cei mai mari pacatosi, nu atunci „cand postim”.
La spovedanie venim ca fiul risipitor din Evanghelie, dupa ce am cheltuit averea noastra cu curvele, devenind sclavii patimilor,
atunci trebuie sa venim la spovedanie, cand am ucis, cand suntem in negura pacatului, atunci trebuie sa venim la spovedanie”, a spus preotul.
„Spovedania nu e o formalitate pentru care ar trebui sa indeplinim un „ritual al unui post”.
La spovedanie venim atunci cand urlam de durere, cu mainile pline de sange de om pe care l-am omorat, la spovedanie venim manjiti de curvii, la spovedanie venim tarandu-ne si mirosind a bautura si tigari, sau intepati cu ace de heroina.
La spovedanie nu se vine pentru ca postim, la spovedanie se vine tocmai pentru ca nu postim, tocmai pentru ca suntem departe, pentru ca ne chinuie patimile si poftele si varsam inaitea
duhovnicului toata murdaria, ca Masina de Spalat Duhovniceasca sa inceapa sa functioneze si sa spele tot ce marturisim cu parere de rau, cu sinceritate si fara rusine.
Daca ne gandim ca o sa ne judece preotul pentru pacatele facute, nu suntem departe de fariseiii care voiau sa para sfinti inaintea oamenilor.
Preotul nu ne judeca, el este masina de spalat pacate! Fara el pacatele nu se iarta, el ne asculta fara a ne judeca!
Fara a-si face vreo impresie despre noi, pur si simplu, el ne asculta, ne da leacul de vindecare, ne spala ranile sufletesti si ne duce la „casa de oaspeti”
care este Biserica si ne da medicamentul cel bun care este Trupul si Sangele lui Hristos”, a mai zis Matei Vulcanescu.
Citeste mai departe acest dialog cu un calugar din Sfantul Munte sa vezi ce spune despre post!:
– Binecuvinteaza parinte!
– Dumnezeu sa te binecuvanteze, bucuria mea!
– Sunteti de mult timp in Sfantul Munte?
– Vietuiesc aici de saizeci de ani, dar ce sunt saizeci de ani in fata lui Dumnezeu? O respiratie.
– Parinte, as vrea sa-mi spuneti cateva cuvinte despre post.
– Pentru a da un sfat trebuie ca mai intai sa-l experimentezi, trebuie sa-l traiesti. Doar cineva care s-a nascut langa mare sau este un om al marii poate vorbi despre mare.
Dar ma voi supune dorintei tale si iti voi impartasi din invataturile Parintilor care erau prieteni ai postului.
– Parinte, este postul un scop in sine?
– Postul nu este un scop in sine, ci un mijloc spre scop. Spre exemplu, sa vii la Muntele Athos a fost scopul tau, destinatia ta.
Ambarcatiunea care te-a adus aici a fost doar mijlocul prin care ti-ai indeplinit scopul. La fel este si cu postul:
este unul dintre mijloacele oferite noua de dragostea lui Dumnezeu, mijloc care sa ne faca sa ravnim pe Dumnezeu. Dumnezeu este scopul si destinatia noastra.
– Cand a aparut postul?
– Postul este ingemanat cu umanitatea. Potrivit Sfantului Vasile cel Mare, postul a fost dat omului de catre Dumnezeu in Rai.
– Dar de ce a dat Dumnezeu porunca postului? Pentru a-l distruge pe om?
– Nu, ci pentru a-l mantui! Sfantul Ioan Gura de Aur scrie ca atunci cand Dumnezeu l-a creat pe om El l-a luat si l-a asezat in mainile postului, care este o mama afectuoasa si un invatator excelent.
L-a incredintat postului, pentru mantuirea lui. Desi postul este un invatator, acesta nu il limiteaza, ci il zideste pe om.
– Parinte, este postul o necesitate?
– Sfantul Ioan va va raspunde iarasi: „Daca postul era necesar in Eden, este cu atat mai necesar in afara lui.
Daca inainte de a ne lovi aveam nevoie de medicament, cu atat mai mult vom avea nevoie dupa ce ne-am ranit”. Intelegi?
– Porunca postului a fost data in Rai ca o precautie impotriva caderii. De la caderea omului este dat in scop terapeutic, de refacere.
– Atunci care este scopul postului?
– Postul ofileste dorintele pacatoase, spune Sfantul Maxim Marturisitorul; si Sfantul Simeon Noul Teolog spune ca postul ne inmoaie inimile. Sfantul Grigorie Palama spune ca prin post se implineste si se desavarseste orice fapta buna.
Acestea sunt motivele pentru care Sfantul Ioan Gura de Aur isi marturiseste dragostea pentru post: „Iubesc postul pentru ca este mama intelepciunii si fantana actelor filozofice”.
– Cum ar trebui sa postim?
– Postul este un mijloc, o unealta spirituala care nu este limitata la mancare, ci omul ca intreg trebuie sa participe la el in chip psihosomatic, adica trup si suflet. Sfantul Ioan Gura de Aur spune: „Postesti? Dovedeste-mi asta prin lucrarile tale. Daca vezi un om sarman, miluieste-l. Daca vezi ca un prieten este laudat, nu-l invidia.
Nu posti doar cu gura, ci si cu ochii si urechile si picioarele si mainile si cu toate madularele trupului tau.
Posteste cu mainile, lepadandu-te de lacomie. Posteste cu picioarele, incetand sa mai alergi dupa pacate.
Posteste cu ochii, disciplinandu-i pe acestia sa nu mai priveasca la ceea ce este pacatos. Posteste cu urechea, nemaiascultand vorbele desarte si barfele.
Posteste cu gura, nemaivorbind cuvinte netrebnice si critici nedrepte. Pentru ca ce vom folosi daca ne abtinem de la pasari si peste, dar ne muscam si devoram semenii?”.
– Cum ne muscam si devoram fratii?
– Prin defaimari si critici, care vin din lipsa de dragoste pentru fratele nostru.
– Multumesc Parinte. Invatatura ta mi-este de mult folos duhovnicesc.
– Sa multumim lui Dumnezeu pentru ca ne-a luminat sfintii. Mergi cu bine si Harul lui Dumnezeu sa se pogoare peste tine, fie ca
Maica Domnului sa te ocroteasca si sfintii sa te calauzeasca. Si nu uita ca postul este mai intai de toate sa flamanzim dupa Dumnezeu!