Inimi umane miniaturale, capabile sa bata de o maniera autonoma, au fost create in laborator de cercetatorii de la Universitatea Abertay din Scotia, informeaza dailymail.co.uk.
Inimile au fost create cu scopul de a-i ajuta pe oamenii de stiinta sa gaseasca un leac impotriva hipertrofiei cardiace, o maladie a inimii care poate sa provoace moartea subita.
Ele au fost obtinute din celule susa, au diametre de 1 milimetru si se contracta cu 30 de batai pe minut.
Desi erau sanatoase initial, inimile miniaturale au fost tratate apoi cu diverse substante chimice de oamenii de stiinta, pentru a stimula instalarea acelei afectiuni fiziologice care le face sa devina hipertrofice – exagerat de mari – din cauza unei cresteri anormale a celulelor cardiace.
Dupa imbolnavirea lor, inimile miniaturale au fost tratate cu o serie de medicamente noi, intrucat medicii doreau sa vada daca pot sa previna aparitia bolii.
„Desi inimi umane au mai fost create in laborator si in trecut, este pentru prima data cand a devenit posibil sa introducem anumite boli in ele”, a explicat profesorul Nikolai Zhelev, coordonatorul studiului.
„Hipertrofia cardiaca poate fi ereditara, poate fi cauzata de boli precum diabetul sau poate fi cauzata de practicarea unor exercitii fizice prea intense. Din cauza acestei boli, muschiul cardiac devine mai gros si mai rigid, iar inima pompeaza mai greu sangele in corp. Anumite persoane dezvolta din acest motiv un ritm cardiac anormal, iar aceasta este cea mai frecventa cauza de moarte subita in randul persoanelor tinere. Desi exista medicamente, acestea pot sa ajute doar la controlarea simptomelor, insa nu exista un tratament pentru moment”, a explicat coordonatorul studiului.
Inimile miniaturale obtinute de profesorul Zhelev in laborator ar putea sa schimbe aceasta situatie.
Folosind biosenzori, cercetatorii au putut sa eticheteze anumite molecule specifice din inimile miniaturale pentru a putea sa monitorizeze mai bine evolutia muschiului cardiac.
Identificand moleculele care determina inima sa devina hipertrofica, medicii scotieni au putut sa transporte medicamente direct catre acele molecule si sa le impiedice astfel sa urmeze evolutia pe care o au de obicei, evitand astfel dezvoltarea bolii.