Hreanul, o planta aromata aflata la hotarul dintre salbatic si domestic, cu o istorie de peste 3000 de ani, folosita ca remediu natural inca din preistorie, este recomandat de medicina populara romaneasca in peste o suta de afectiuni, majoritate de natura infectioasa si specifice iernii.
Hreanul (Armoracia rusticana), cunoscut si sub numele de usturoi, radacina-salbatica sau tormac, este o planta legumicola perena, din familia Brassicaceae, fiind o ruda foarte apropiata a verzei si a conopidei, dar si a mustarului. Prefera solurile umede cu pozitie insorita, scrie Agerpres.ro.
Datorita iutelii sale, hreanul este folosit si ca medicament. Este un foarte bun afrodisiac, continand cateva substante care echilibreaza hormonii. Hreanul are calitati diuretice, digestive, antibiotice, antiseptice, vermifuge, expectorante, tonice, hipotensive, stomahice. Se poate folosi in stare cruda, proaspat, ras, pentru a da gust mancarurilor, fiind apreciat pentru aroma speciala si pentru gustul picant, dar si sub forma de tinctura, energizant, sirop sau vin tonic, ca medicament natural. La noi, exista traditia amestecului de hrean cu sfecla rosie si servirea alaturi de carne de vita sau de miel.
Hreanul este un condiment valoros, contribuind la revigorarea organismului. Datorita compozitiei chimice, actiunea sa de tonifiere este de lunga durata. De aceea, terapia cu hrean este indicata in combaterea oboselii cronice.
Cercetarile recente au scos la iveala ca iuteala continuta de radacina de hrean are si proprietati citostatice foarte puternice, glucozinolatii fiind eficienti in multe forme de cancer, precum cel de piele, plamani, de colon sau de stomac. Un studiu recent facut la Universitatea Illinois, Statele Unite, arata ca administrarea zilnica de hrean creste rezistenta organismului uman la boala canceroasa, atat in ce priveste prevenirea imbolnavirii, cat si la tratamentul bolii deja instalate.