Cea mai frecventa cauza a tulburarilor de somn, in primele trei luni de viata, o reprezinta colicile abdominale, cauzate de digestii defectuoase ale sugarului si manifestate prin agitatie, dureri abdominale, reprize de plans, insotite de frecarea picioruselor. O alta cauza care tulbura somnul normal al unui copil o reprezinta tulburarile respiratorii, determinate de o obstructie nazala (senzatia de nas infundat). Acestea pot aparea intermitent (in cadrul unei infectii respiratorii) sau pot fi cronice (atunci cand sunt determinate de dezvoltarea vegetatiilor adenoidiene numite si polipi).
La copiii mai mari, influente negative asupra somnului pot avea consumul unor alimente excitante (cum ar fi ciocolata sau cacao), agitatia din timpul zilei, programul incarcat, suprasolicitarea fizica sau psihica, relatiile tensionate in familie, discutiile conflictuale la care copilul asista, schimbarile semnificative in viata copilului (de exemplu, mutarea intr-o locuinta noua, plecarea unui membru al familiei sau aparitia unuia nou, separarea de parinti pentru o perioada, primele saptamani la cresa, gradinita sau cu o bona noua), o intamplare banala care pe el l-a speriat sau l-a emotionat.
Dificultatea la adormire este o tulburare benigna a somnului, o tulburare usoara, mai frecventa in anumite etape „cheie“ ale dezvoltarii (de exemplu, momentul in care mama isi reia activitatea dupa concediul de crestere a copilului; intre 18 si 24 de luni, atunci cand apare „faza de opozitie“ in care copilul, pentru a se afirma, tinde sa spuna „nu“ cu orice ocazie, iar seara are tendinta sa planga sau sa ceara tot felul de lucruri, la varsta scolara cand apar conflicte scolare mai mici sau mai mari sau conflicte in familie). Aceasta tulburare a somnului poate fi tranzitorie, benigna, frecventa la anumite varste, dar uneori poate fi semnul unei disfunctii in relatia parinti – copil, sau chiar al unei tulburari mai grave a dezvoltarii psihoafective a copilului.
Un copil care se trezeste si ramane mult timp treaz, tacut, trebuie sa starneasca grija parintilor si sa fie alintat, deoarece trebuie sa simta ca adultul este aproape si ca poate fi chemat la nevoie. Chiar si un copil care se trezeste, plange si cere imediat ajutor trebuie consolat intotdeauna. Daca toate acestea nu functioneaza, atunci este necesar un consult medical, pentru a exclude eventuale probleme de sanatate.