Ar fi bine ca parintii sa evite administrarea de preparate de calciu si vitamina D fara a consulta medicul. Datoria parintilor este de a asigura o alimentatie echilibrata, variata, expunerea la soare a copiilor, activitati fizice (sportive), zilnic, în zone mai putin poluate. Hipocalcemia (nivelul scazut de calciu) se poate diagnostica atunci cand valorile calciului seric total sunt egale sau mai mici de 7,5 mg/dl si valorile calciului ionic sunt sub 2,5 mg/dl. Afectiunea se întalneste cu maxima frecventa la nou-nascuti, pana la varsta de un an, dar si dupa aceea.
Înca de la luarea în evidenta a unui nou-nascut, medicul se va interesa daca mama prezinta diabet zaharat, despre rangul sarcinii, daca a prezentat disgravidie, cum s-a desfasurat travaliul si nasterea, despre nivelul socio-economic, iar în perioada neonatala tardiva se va interesa despre alimentatia sugarului, deoarece utilizarea laptelui de vaca determina un aport crescut de fosfati, care contribuie la aparitia hipocalcemiei. În cazul unui sugar sau a unui copil trecut de varsta de un an, medicul se va interesa daca nu exists în antecedente: rahitism, malnutritie, malabsorbtie, boli renale cronice, boli hepatice, interventii chirurgicale pe tiroida, administrarea cronica de anticonvulsivante si steroizi.
Prin examenul clinic, pediatrul va urmari unele elemente caracteristice asociate unor cauze de hipocalcemie, semne de rahitism, calcifieri metastatice, cataracte, prezenta depozitelor de calciu, semne de malnutritie, semnele unui sindrom de malabsorbtie sau ale unei afectiuni renale cronice, semne sugerand anomalii cromozomiale. În urma examenului clinic, medicul constata iritabilitate, trauma, laringospasm, convulsii. La nou-nascut apar semne de hipertensiune intracraniana, cand apare bombarea fontanelei anterioar, sau semne de insuficienta cardiaca sugestiva.
În cazul unei hipocalcemii simptomatice se instiuie tratament. Masurile terapeutice în hipocalcemia simptomatica (în special în cazul convulsiilor hipocalcemice) cuprind, pe de o parte, un tratament de urgenta, avand ca obiectiv stoparea imediata a convulsiilor si normalizarea calcemiei, iar pe de alta parte, un tratament de fond, ce vizeaza mentinerea calcemiei în limite normale pe termen lung, în special prin suprimarea cauzei care a adeterminat hipocalcemia.
În cazul în care calciterapia intravenoasa nu reuseste sa normalizeze calcemia, se pun în discutie trei situatii: – hipocalcemie cu hipomagnezemie, ce poate aparea la un nou-nascut, dar si dupa aceea; – carenta de vitamina D, frecventa la sugar; – hipoparatiroidism, care poate fi tranzitoriu în cazul nou-nascutului sau mai rar permanent, în special la varste mai mari. Dupa cum se poate observa, cauzele aparitiei hipocalcemiei pun în dificultate de foarte multe ori pe medic. Recomandarea este de a lua în evidenta nou-nascutul imediat dupa externarea din maternitate, consultul periodic al nou-nascutului si apoi al sugarului, iar dupa varsta de 1 an consultul periodic este tot atat de important.