Toxemia gravidica este un sindrom ce constituie o complicatie a sarcinii, manifestat prin hipertensiune arteriala, pierdere de proteine prin urina (proteinurie) si umflarea bratelor si picioarelor datorita retentiei de apa (edeme). Semnele preeclampsiei sunt tensiunea arteriala crescuta si prezenta proteinelor in urina, dupa 20 de saptamani de sarcina. Preeclampsia se manifesta si prin urmatoarele semne si simptome care se pot instala gradual sau brusc, in ultimele saptamani de sarcina: – dureri de cap; – stare de somnolenta; – tulburari vizuale: scaderea acuitatii vizuale, vedere dubla, sensibilitate la lumina; – tiuitul urechilor; – ameteala; – dureri abdominale; – greturi si varsaturi; – luare brusca in greutate (datorita edemelor); – edeme (pot aparea si in lipsa preeclampsiei);
Multe dintre simptomele de mai sus apar in mod obisnuit in timpul sarcinii, motiv pentru care este dificil de stabilit cand evoca instalarea unei preeclampsii. Daca ele se inrautatesc, este indicat sa consultati medicul. Apare de obicei la femeile care sunt la prima sarcina si in sarcinile multiple. Se instaleaza, de regula, la sfarsitul trimestrului doi si inceputul trimestrului trei de sarcina. Eclampsia survine in evolutia preeclampsiei daca aceasta nu este tratata. Poate cauza moartea mamei si a fatului si se manifesta prin convulsii, pierderea constiintei si redoarea membrelor. Preeclampsia a fost denumita toxemia gravidica pentru ca mult timp s-a crezut ca este produsa de o toxina prezenta in sangele gravidei. Cu toate ca aceasta ipoteza a fost infirmata, medicii inca nu stiu cauza exacta a bolii. Cauzele posibile pot include: – flux sangvin insuficient la nivelul uterului; – modificari ale vaselor de sange; – o posibila problema imunologica; – dieta inadecvata;
Cel mai eficient tratament pentru preeclampsie este insasi nasterea. insa acest lucru pune in pericol fatul daca sarcina nu este la termen si copilul nu este suficient de dezvoltat. De aceea este necesar sa se prelungeasca sarcina cat mai mult pentru a spori sansele de supravietuire ale fatului. Masuri care pot fi luate urmaresc scaderea tensiunii arteriale si cresterea fluxului sangvin placentar. Medicul va recomanda limitarea activitatilor zilnice, evitarea efortului si cat mai multa odihna, alaturi de medicatia anti-hipertensiva. Acestea pot fi utile in cazul unei preeclampsii blande, cu o usoara hipertensiune si cantitate mica de proteine in urina. In cazurile grave poate fi necesara internarea in spital pentru monitorizare, iar daca starea se agraveaza, medicul poate lua decizia inducerii nasterii chiar daca fatul nu este suficient de dezvoltat pentru a supravietui. Nu exista o strategie clara si eficienta pentru preventia acestei afectiuni. Reducerea consumului de sare si modificarea activitatilor in timpul sarcinii nu reduc riscul de aparitie a bolii. Cea mai buna metoda de protejare a mamei si a fatului este supravegherea medicala prenatala: masurarea tensiunii arteriale, supravegherea greutatii, depistarea proteinuriei. Daca preeclampsia este depistata precoce, medicul si pacienta vor adopta cele mai bune solutii pentru a preveni posibilele complicatii.
Preeclampsia nu este singura afectiune a gravidei care produce hipertensiune arteriala. Alte afectiuni insotite de cresterea tensiunii arteriale sunt: Hipertensiunea gestationala – Femeile cu acesta boala au doar hipertensiune, fara aparitia proteinelor in urina; aceasta boala poate evolua catre preeclampsie; Hipertensiunea cronica – Apare inainte de 20 de saptamani de sarcina si continua sa fie prezenta inca 12 saptamani dupa nastere; Preeclampsie suprapusa pe hipertensiune cronica – Descrie situatia in care o femeie are deja hipertensiune inainte de a ramane insarcinata, iar in timpul sarcinii dezvolta si preeclampsie;
Principala complicatie si una dintre cele mai grave este ecplampsia. Aceasta reprezinta ultima faza in evolutia preeclampsiei in absenta tratamentului. Este o criza convulsiva ce pune in pericol viata mamei si fatului. Alte complicatii ale preeclampsiei sunt reprezentate de scaderea fluxului de sange in placenta, lipsa de dezvoltare a fatului, nasterea prematura. Complicatiile materne includ: insuficienta renala acuta, edem cerebral, hemoragii si tulburari de coagulare.