Anorexia nervoasa este o tulburare de alimentatie care afecteaza mai ales femeile tinere. Boala se caracterizeaza prin reducerea greutatii corpului cu cel putin 15% fata de cea ideala si prin teama persistenta de ingrasare. Anorexia conduce la infometare, alterarea starii de sanatate si chiar deces. Anorexia nervoasa afecteaza in special tinerele, putand aparea ocazional la femeile in varsta sau chiar la barbati. Boala apare de 15 ori mai rar la barbati decat la femei. Afectiunea debuteaza de obicei intre 15-25 de ani.
Cauzele anorexiei nu sunt pe deplin cunoscute, fiind incriminati mai multi factori favorizanti care pot conduce independent sau impreuna la aparitia bolii. Printre acestia se numara factorii biologici, sociali, familiali si psihologici. Mai multe studii recente au demonstrat ca persoanele anorexice au un nivel crescut al serotoninei, neurotransmitator care, in cantitati mari, conduce la reducerea apetitului alimentar sau la tulburari de comportament. De asemenea, a fost demonstrata implicarea factorilor genetici, persoanele care au un membru al familiei anorexic prezentand un risc crescut de a dezvolta boala. Pubertatea, casatoria, problemele familiale, divortul sau schimbarea locului de munca pot declansa aparitia anorexiei. Exista doua tipuri majore de pacienti cu anorexie nervoasa: tipul restrictiv, persoana reduce drastic aportul alimentar, si tipul bulimic. in acest caz, persoana consuma o cantitate mare de alimente, dupa care isi provoaca varsaturi sau abuzeaza de laxative.
Manifestarile anorexiei nervoase sunt teama intensa de a se ingrasa, greutatea mai mica decat 85% din cea normala corespunzatoare inaltimii si varstei, aprecierea distorsionata a corpului ca fiind supraponderal in ciuda greutatii foarte scazute, negarea gradului sever de slabire, amenoreea (lipsa a cel putin trei cicluri menstruale consecutive) si reducerea consumului de alimente sau doar al anumitor tipuri de alimente. Din cauza alimentatiei restrictive, bolnavul se priveaza de nutrientii absolut necesari pentru buna functionare a organismului. Metabolismul unui anorexic devine din ce in ce mai lent, ca masura de adaptare fata de scaderea greutatii.
Scade temperatura corpului, apar hipotensiunea si bradicardia (inima bate mai rar decat in mod normal). Bolnavul de anorexie acuza caderea parului, devine constipat si prezinta osteopenie (reducerea densitatii oaselor). Lipsa de minerale si vitamine din organism determina creierul sa nu mai functioneze la parametri normali, afectand capacitatea de a invata.
Principalul obiectiv al tratamentului anorexiei nervoase il reprezinta refacerea greutatii la minimum 90% din greutatea ideala pentru varsta si inaltimea bolnavului. in cazurile severe se recomanda internarea in spital, formele usoare ale bolii putand fi tratate si ambulator. Aportul caloric trebuie marit treptat, pentru a se obtine o crestere in greutate de una-doua kilograme pe saptamana. De multe ori este necesara supravegherea meselor. Se recomanda vizitele la psiholog, atat pentru a se forma o imagine de sine echilibrata, cat si pentru schimbarea obiceiurilor alimentare. Pierderile de tesut osos cauzate de osteopenie sunt reduse cu ajutorul calciului si vitaminei D. Instituirea cat mai devreme a tratamentului este foarte importanta, sansele de vindecare fiind mult mai mari in acest caz.