Amnezia copilariei este un fenomen pe care psihologii incearca sa-l descifreze de mai bine de un secol. Inca nu l-au inteles pe deplin. Pe scurt este vorba despre lipsa amintirilor din primii ani de viata, iar Sigmund Freud a fost primul care a vorbit deaspre acest fenomen.
Cei mai multi dintre noi nu ne amintim evenimente din primii trei-patru ani din viata noastra. Este ceea ce specialistii numesc amnezia copilariei. De fapt, spun psihologii, ne amintim foarte putin din viata de dinainte de 7 ani. Mai mult, atunci cand incercam sa ne gandim la cele mai vechi amintiri ale noastre, este adesea neclar daca acestea reflecta realitatea sau sunt doar amintiri bazate pe fotografii sau povesti pe care ni le-au spus altii.
La prima vedere, putem crede ca motivul pentru care nu ne amintim de perioada cand eram bebelusi este pentru ca sugarii si copiii mici nu au o memorie complet dezvoltata. Insa, bebelusii de pana la sase luni pot forma amintiri. Atat pe termen scurt care dureaza minute, cat si amintiri pe termen lung care dureaza saptamani, daca nu chiar luni. Intr-un studiu, copiii de sase luni care au invatat cum sa apese o parghie pentru a opera un tren de jucarie si-au amintit cum sa efectueze aceasta actiune timp de doua-trei saptamani dupa ce au vazut ultima data jucaria.
Amnezia copilariei: cum se explica
Prescolarii, pe de alta parte, isi pot aminti evenimentele care au avut loc cu ani in urma. De exemplu, intr-un studiu, copii de 5 sau 6 ani si-au adus aminte mai multe intamplari, dar nararea acestor intamplari era vaga. Dupa ce au mai crescut, desi si-au amintit mai putine, detaliile date despre aceste intamplari au fost clare. Psihologii teoretizeaza ca amnezia copilariei se produce deoarece creierul inca invata sa codifice amintirile pe termen lung. Arhitectura neurologica ce sta la baza acestei abilitati are nevoie de timp pentru a se dezvolta.
Capacitatile de memorie la aceste varste nu sunt similare adultilor – ele continua sa se maturizeze pana la adolescenta. Procesele de baza implica mai multe regiuni ale creierului si includ formarea, mentinerea si apoi recuperarea ulterioara a memoriei. De exemplu, hipocampul, parte a creierului cruciala pentru memorie, este in curs de dezvoltare. Asta inseamna ca constant se formeaza neuroni si conexiuni neuronale. Aceasta are ca efect stergerea amintirilor vechi pentru a pregatii calea invatarii de lucruri noi. Este un proces vital pentru un copil in crestere, dar nu la fel de important pentru un tanar adult.
De asemenea, stim ca granita tipica pentru amnezia copilariei – trei ani si jumatate – se schimba odata cu varsta. Copiii si adolescentii au amintiri mai vechi decat adultii. Acest lucru sugereaza ca problema este mai putin legata de formarea amintirilor decat de mentinerea lor.
Rolul limbajului
Dar aceasta nu pare a fi intreaga poveste. Un alt factor pe care il cunoastem si care joaca un rol important este limbajul. Intre 1 si 6 ani, copiii progreseaza de la stadiul de vorbire intr-un singur cuvant pana la vorbirea fluenta in limba materna. Exista modificari majore in capacitatea lor verbala care se suprapun cu perioada amneziei copilariei. Aceasta include utilizarea cuvintelor de timp trecut, legate de memorie, cum ar fi „amintiti-va” si pronume personale, un favorit fiind „al meu”.
Intr-o oarecare masura, capacitatea unui copil de a verbaliza despre un eveniment in momentul in care s-a intamplat prezice cat de bine isi aminteste de el luni sau ani mai tarziu. Un studiu a analizat acest aspect. Au fost intervievati copii mici adusi la sectii de urgente pentru leziuni comune la copil. Copiii de peste 26 de luni, care au putut sa verbalizeze despre eveniment la vremea respectiva, si-au amintit pana la cinci ani mai tarziu. Cei sub 26 de luni, care nu au putut vorbi despre asta, si-au amintit putin sau nimic. Acest lucru sugereaza ca amintirile preverbale se pierd daca nu sunt traduse in limba.
Efecte sociale si culturale
Cu toate acestea, cele mai multe cercetari asupra rolului limbajului se concentreaza pe o anumita forma de expresie numita narativa si functia sa sociala. Cand parintii vorbesc cu copiii foarte mici despre evenimentele trecute, ei le invata implicit abilitati narative – ce tipuri de evenimente sunt importante de retinut si cum sa structureze vorbirea despre ele astfel incat sa fie intelesi.
Spre deosebire de simpla relatare a informatiilor in scopuri de fapt, reminiscenta se invarte in jurul functiei sociale de a impartasi experiente cu ceilalti. In acest fel, povestile familiale mentin accesibilitatea memoriei in timp. De asemenea, sporesc coerenta relatarii, inclusiv cronologia evenimentelor, tema lor si gradul de emotie. Povestile mai coerente sunt amintite mai bine. Adultii maori au cele mai timpurii amintiri din copilarie (varsta 2,5) din toate populatiile studiate pana acum. Si asta datorita stilului extrem de elaborat al parintilor Maori de a spune povesti de familie.
Ceea ce ne amintim cu exactitate depinde si de cultura din care faci parte. Adultii din culturile care valorizeaza autonomia (America de Nord, Europa de Vest) tind sa raporteze amintiri mai timpurii si mai multe din copilarie decat adultii din culturile asiatice, africane. In culturile care promoveaza ai multe concepte de sine autonome, reminiscenta parintilor se concentreaza mai mult pe experientele, preferintele si sentimentele individuale ale copiilor. Mai putin se axeaza pe relatiile cu ceilalti, rutinele sociale si standardele de comportament.
Amnezia copilariei, un fenomen inca de descifrat
Cu toate ca exista inca lucruri pe care nu le intelegem despre amnezia copilariei, cercetatorii fac progrese. De exemplu, exista mai multe studiicare urmeaza indivizii din copilarie in viitor. De asemenea, pe masura ce neurostiinta progreseaza, vor exista, fara indoiala, mai multe studii legate de dezvoltarea creierului si a memoriei. Acest lucru ar trebui sa ne ajute sa dezvoltam alte masuri de memorie, in afara de rapoartele verbale. Intre timp, retineti ca, desi nu ne putem aminti in mod explicit evenimente specifice de cand eram mici, acumularea lor lasa totusi urme de durata care ne influenteaza comportamentul. Paradoxal, desi primii ani din viata ii uitam ei ne influenteaza puternic si ne contureaza ca viitori adulti.