Doar ce ne-am obişnuit cu distanţarea socială de 2 metri unul faţă de altul pentru a încetini răspândirea noului virus, COVID-19, iar oamenii de ştiinţă de la Universitatea Oxford şi Institutul de Tehnologie din Massachusetts sugerează că este posibil ca această delimitare să nu fie întotdeauna suficientă.
În urma desfăşurării unui nou studiu, cercetătorii au descoperit că virusul poate “călători” prin microparticule la o distanţă de până la 8 metri în doar câteva secunde după ce o persoană tuşeşte, strănută, vorbeşte sau, atenţie, cântă.
Distanţarea de 2 m, uneori insuficientă
Îndrumarea păstrării unei distanţe de minim 2 metri se bazează pe un scenariu simplificat, care analizează strict modul în care virusul este transferat prin intermediul picăturilor mai mari sau mai mici din aer, fără a ţine cont şi de alţi factori. Transmiterea virusului este mult mai complexă de atât, avertizează specialiştii. Aceasta implică o serie de dimensiuni ale picăturilor şi activitatea care a propulsat virusul prin aer. Echipa de cercetare a evaluat studii care au investigat cu precădere cât de departe se pot răspândi picăturile în aer atât din perspeciva coronavirusului, care provoacă COVID-19, precum şi din perspectiva altori virusuri, în diferite circumstanţe.
Pe baza acestor constatări, specialiştii sugerează că este nevoie de un model mai bun pentru orientarea socială a distanţării. Liniile directoare ar trebui să ia în considerare cadrul în care se află oamenii, cât de aglomerat este, cât timp a stat/ sau va sta cineva în acel spaţiu şi dacă oamenii poartă măşti. Pe baza acestui ghid, putem concluziona faptul că un mediu slab ventilat, aglomerat, în care oamenii vorbesc sau cântă şi nu poartă măşti, ar reprezenta „tabloul perfect” pentru o zonă de risc ridicat. La polul opus, o zonă care se află în aer liber, bine ventilată, mai puţin aglomerată, în care oamenii sunt liniştiţi şi poartă măşti, ar avea un risc semnificativ mai scăzut.