Vitaminele și minerale sunt indispensabile pentru o stare bună de sănătate, vitamina C, vitamina D și zincul find cele care luptă împotriva virusurilor și bacteriilor care atacă organismul.
Vitamina C
Vitamina C, cunoscută și sub numele de acid L-ascorbic, este o vitamină solubilă în apă, care este prezentă în mod natural în unele alimente, adăugată altora și disponibilă sub formă de supliment alimentar. Oamenii, spre deosebire de majoritatea animalelor, sunt incapabili să sintetizeze vitamina C endogen, deci este o componentă dietetică esențială.
Vitamina C este necesară pentru biosinteza colagenului, L-carnitinei și a anumitor neurotransmițători și este implicată și în metabolismul proteinelor. Colagenul este o componentă esențială a țesutului conjunctiv, care joacă un rol vital în vindecarea rănilor. Vitamina C este, de asemenea, un important antioxidant fiziologic și s-a dovedit că regenerează alți antioxidanți din organism, inclusiv alfa-tocoferolul (vitamina E).
Cercetările în curs examinează dacă vitamina C, prin limitarea efectelor dăunătoare ale radicalilor liberi datorată activității sale antioxidante, ar putea ajuta la prevenirea sau la întârzierea dezvoltării anumitor tipuri de cancer, boli cardiovasculare și a altor boli în care stresul oxidativ joacă un rol cauzal.
Pe lângă funcțiile sale biosintetice și antioxidante, vitamina C joacă un rol important în funcția imunitară și îmbunătățește absorbția fierului non-hem, forma fierului prezentă în alimentele de origine vegetală. Aportul insuficient de vitamina C cauzează scorbut, care se caracterizează prin oboseală, slăbiciune extinsă a țesutului conjunctiv și fragilitate capilară, potrivit doc.ro.
Fructele și legumele sunt cele mai bune surse de vitamina C. Alimentele cele mai bogate în vitamina C sunt ardeiul gras roșu și verde (consumat crud), portocalele și sucul natural de portocale, kiwi-ul, grepfrutul, broccoli-ul crud și fiert, căpșunile proaspete și varza de Bruxelles gătită. Utile sunt și suplimentele cu vitamina C; acestea conțin de obicei vitamina C sub formă de acid ascorbic, care are o biodisponibilitate echivalentă cu cea a acidului ascorbic natural din alimente.
Vitamina D
Vitamina D este necesară pentru construirea și menținerea oaselor sănătoase. calciul, componenta principală a osului, poate fi absorbit de organism numai în prezența vitaminei D. Corpul produce vitamina D atunci când lumina directă a soarelui transformă o substanță chimică din piele într-o formă activă a vitaminei (calciferol).
Cantitatea de vitamina D pe care o produce pielea unei persoane depinde de mulți factori, inclusiv de momentul zilei, de anotimp, de latitudinea la care este situată țara în care locuiește persoana respectivă și de pigmentarea pielii. În funcție de țară și de stilul de viață, producția de vitamina D poate scădea sau poate lipsi complet în lunile de iarnă. Protecția solară, deși este importantă, poate să reducă producția de vitamina D.
Unele cercetări sugerează că vitamina D, mai ales atunci când este luată împreună cu calciul, ar putea ajuta la prevenirea anumitor tipuri de cancer. Alte dovezi științifice sugerează că vitamina D ar putea juca un rol în sănătatea cognitivă. Suplimentele de vitamina D pot fi utilizate pentru tratarea tulburărilor moștenite rezultate din incapacitatea de a absorbi sau de a procesa vitamina D, cum ar fi hipofosfatemia familială.
De asemenea, unele cercetări indică faptul că suplimentarea pe termen lung a vitaminei D reduce riscul de scleroză multiplă și este utilă în tratarea adulților cu deficit sever de vitamina D, care duce la pierderea conținutului mineral osos, la dureri de oase, slăbiciune musculară și oase moi (osteomalacie).
Studiile sugerează și că persoanele care obțin suficientă vitamină D și calciu din alimentație pot încetini astfel pierderea mineralelor osoase, pot contribui la prevenirea osteoporozei și la reducerea fracturilor osoase. În plus, aplicarea vitaminei D sau a unui preparat local care conține un compus de vitamina D numit calcipotriol pe piele poate trata o formă de psoriazis. Suplimentarea cu vitamina D poate preveni și trata problema rahitismul, o boală rară care apare la unii copii.
Vitamina D nu se găsește în multe alimente, dar se poate obține din pești grași precum somonul, heringul, tonul și sardinele, din ficatul de cod, din gălbenușul de ou sau din alimentele îmbogățite cu vitamina D. Mulți adulți în vârstă nu se expun regulat la lumina soarelui și au probleme cu absorbția vitaminei D, astfel încât administrarea unor multivitamine sau a unor suplimente care să conțină și vitamina D contribuie la menținerea sănătății.
Zincul
Zincul este un mineral de care au nevoie aproape 100 de enzime pentru a efectua reacții chimice vitale. Cu toate acestea, organismul are nevoie doar de cantități mici de zinc, necesar în crearea ADN-ului, creșterea celulelor, construirea proteinelor, vindecarea țesuturilor deteriorate și susținerea unui sistem imunitar sănătos.
Având în vedere că ajută celulele să crească și să se înmulțească, aportul de zinc trebuie să fie adecvat în perioadele de creștere rapidă, cum ar fi copilăria, adolescența și sarcina. Vârstnicii pot avea aporturi scăzute de zinc, cauzate de un apetit slab din cauza bolilor multiple și a medicamentelor. Dacă nu au grijă la necesarul de zinc, vârstnicii sunt expuși riscului de infecții, cum ar fi pneumonia și ulcerele cutanate. La aceste persoane cu carențe mari, zincul va fi luat mai degrabă din suplimente alimentare decât din dieta zilnică.
Se crede că zincul previne răspândirea virusurilor, cum ar fi răceala obișnuită. Cercetările au arătat rezultate mixte ale eficienței zincului în această privință. E mai probabil ca suplimentele de zinc să nu prevină răcelile, dar dacă sunt luate în decurs de o zi de la apariția simptomelor de răceală (dureri în gât, secreții nazale), ar putea scădea severitatea acestora.
Semnele lipsei de zinc includ pierderea gustului sau a mirosului, un apetit slab, stare depresivă, scăderea imunității, întârzierea vindecării rănilor, diaree, pierderea părului. Carnea și fructele de mare sunt bogate în zinc, iar unele vegetale precum leguminoasele și cerealele integrale sunt, de asemenea, surse bune de zinc, dar conțin și fitați care se pot lega de mineral, scăzând absorbția acestuia. Astfel, printre allimentele mai bogate în zinc se numără stridiile, crabii, homarii, carnea de vită, carnea de la păsări de curte, carnea slabă de porc, leguminoasele, nucile și semințele.