Adolescenţa este una dintre cele mai frumoase etape ale vieţii. Însă, într-o eră a tehnologiei, jocurile video îl pot acapara şi pe adolescentul tău, de aceea e bine să ştii cum este indicat să procedezi în această situaţie.
Considerată boală mintală
Recent, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a inclus oficial dependenţa de jocurile video pe lista afecţiunilor mintale. Din cauza gravităţii sale, jucatul compulsiv este încadrat în aceeaşi categorie cu dependenţa de droguri şi cu cea de jocuri de noroc. Adolescentul este prins în această capcană mai ales în perioada de tranziţie, în care apar diverse schimbări ̶ de ordin fizic şi emoţional, fiind atras să se refugieze într-un univers paralel. Din păcate, efectele negative nu vor întârzia să apară, programul de odihnă, rezultatele şcolare şi relaţiile sociale vor avea de suferit, iar tânărul va ajunge să se izoleze de tot ceea ce înseamnă viaţa reală.
Cum apare dependenţa
Potrivit psihologului Monica Bolocan, interesul, pasiunea şi dependenţa sunt noţiuni diferite. În cele mai multe cazuri, poate fi vorba doar de un interes exagerat pentru un anumit joc, adolescentul alegând această activitate pentru că nu are altceva mai interesant de făcut sau pentru că toţi prietenii lui sunt înrolaţi online în acel joc. „Un control redus al impulsului şi o inhibiţie slabă stau, de obicei, la baza oricărui tip de dependenţă. De asemenea, abilităţile scăzute de comunicare şi de relaţionare, mediul social, familial şi şcolar defavorabil (conflictele, agresivitatea, divorţul părinţilor, inadaptarea socială şi şcolară) determină refugierea adolescentului în lumea virtuală, acolo unde poate controla mai uşor totul şi îşi poate crea o viaţă aşa cum şi-o doreşte“, precizează psihologul Monica Bolocan.
Comportamentele care trădează dependenţa
Potrivit specialiştilor din Marea Britanie, dependenţa adolescentului de jocurile video poate fi depistată cu ajutorul anumitor trăsături comportamentale. Acestea sunt reprezentate de lipsa interesului pentru alte tipuri de activităţi precum cele şcolare, schimbările frecvente de dispoziţie afectivă, mai ales când i se limitează sau i se interzice total accesul la tehnologie, problemele de comportament şi abordarea excesivă a subiectelor legate de jocurile video, însoţită de dezinteresul pentru orice alte subiecte.