In Duminica Femeilor Mironosite (3 mai 2020), Preasfintitul Parinte Ignatie, Episcopul Husilor, a savarsit Sfanta Liturghie la Manastirea Moreni, Protopopiatul Vaslui.
In cuvantul de invatatura, Preasfintia Sa a vorbit despre dragostea pe care femeile mironosite au manifestat-o fata de Domnul Hristos, caracteristica esentiala a femeilor crestine:
„Duminica a III-a dupa Pasti este dedicata femeilor mironosite, a celor care au avut o dragoste fara intermitente, fara niciun fel de cusur, fata de Domnul Hristos.
In general, atunci cand reflectam asupra atitudinii acestor femei, scoatem in evidenta curajul lor deosebit, in contrast cu frica, cu lipsa de tarie a Apostolilor care, din pacate, L-au parasit pe Hristos tocmai atunci cand avea cea mai mare nevoie ca ei sa fie in preajma Lui.
Femeile mironosite Il vad pe Domnul rastignit. Ele interiorizeaza drama Vinerii celei Mari. Interiorizeaza imaginea Dumnezeului-Om rastignit, batjocorit, calomniat de catre oameni. Ele sunt martorele tentativei omului, care a crezut, in nesabuinta lui, ca poate sa Il omoare pe Dumnezeu.
Cred ca ar trebui sa ne uitam si la o alta virtute a femeilor mironosite, care a generat curajul si consecventa fata de Hristos, neparasindu-L nici in Vinerea Mare, nici dupa trei zile, cand El a inviat.
Ele sunt singurele care «si-au luat inima in dinti» si au mers la mormant.
Intreaga lor atitudine este un indiciu al dragostei extraordinare pe care o nutreau fata de Hristos.
Un om care iubeste ramane consecvent in starea sufletului sau, in atitudinea si in modul sau de a simti si de a gandi fata de persoana iubita.
Un om care are dragoste nu se schimba in functie de conjuncturile in care poate fi aruncat cel pe care il indrageste”.
Parintele Episcop Ignatie le-a prezentat pe femeile crestine ca fiind o resursa de iubire, intelegere si iertare:
„Atitudinea esentiala a femeilor mironosite poate fi sintetizata in cuvintele: ele s-au dovedit a fi o resursa permanenta de dragoste, de intelegere si de iertare, asa cum este orice mama sau orice persoana care intruchipeaza ceea ce este mai minunat pentru sufletul nostru.
Fara a idealiza, cred ca fiecare femeie crestina este o resursa de iubire, de intelegere si, mai ales, de iertare.
Nu am spus ca femeia crestina este, in mod absolut, cea care intruchipeaza, intotdeauna si in fiecare clipa, intelegerea, iertarea si dragostea. Este resursa.
Si ele sunt supuse slabiciunilor si nedesavarsirilor umane, insa intotdeauna, in sufletul femeilor crestine se gaseste o resursa de dragoste si de foarte multa intelegere. Aceasta este constitutia ei. Acesta este darul pe care Dumnezeu l-a asezat in fiecare femeie.
In aceasta duminica, a III-a dupa Pasti, ne gandim, cu foarte multa pretuire, la toate femeile crestine, care, aidoma femeilor mironosite, Il iubesc pe Dumnezeu si Il au in centrul vietii lor.
Fiecare dintre noi datoram, credinta pe care o traim, unei femei: mama, bunica sau oricine din familie. Ele sunt cele care Il au pe Domnul in inima lor si ni-L impartasesc si noua.
Noi plecam in lume cu Dumnezeu, pe Care L-am primit in dragostea din inima mamelor noastre, a bunicilor sau a celor care ne-au invatat sa fim oameni credinciosi”.
De asemenea, Ierarhul Husilor a amintit de consecventa de care au dat dovada femeile purtatoare de mir in relatia lor cu Mantuitorul Hristos:
„Atitudinea femeilor mironosite ne invata ca omul care iubeste cu adevarat nu il paraseste niciodata pe cel drag in clipele de durere, de incercare si singuratate.
Din pacate, nu reusim sa avem aceasta dragoste consecventa.
Cand un om trece printr-o incercare sau devine o persoana ingrata pentru toata lumea, putini mai sunt cei care raman aproape de acea persoana. Se cern!
Acea persoana isi da seama ca adevaratii prieteni sunt cei care au ramas aproape chiar si cand el nu mai este pe placul societatii.
Femeile mironosite s-au comportat in felul acesta. Nu L-au parasit pe Domnul Hristos cand El a fost rastignit, cand a fost tratat cu dispret de catre toti contemporanii Sai.
Au avut curajul sa se duca, dis-de-dimineata, la mormant, chiar daca nu mai era atat de vie in inima lor fagaduinta ca Hristos va invia, ca va birui moartea, intunericul, uratul si ura lumii prin dragostea Invierii Sale.
Nu L-au parasit si nu au incetat sa Il iubeasca”.
Preasfintia Sa a explicat faptul ca atitudinea femeilor mironosite ilustreaza adevarul ca virtutea dragostei transcende moartea:
„Femeile mironosite ne incredinteaza ca dragostea este mai puternica decat moartea.
Mitropolitul Bartolomeu Anania spunea ca dragostea unui om trece dincolo de granitele mortii.
Nimeni nu poate spune, atunci cand moare cineva drag, ca in acea clipa inceteaza si dragostea. Dimpotriva! Parca iubesti mai intens, cu mai multa plinatate, pe cel care a aplecat catre lumea vesniciei.
Sunt atatia oameni care nu inceteaza a-i iubi pe cei care au plecat in lumea vesniciei.
Mitropolitul Bartolomeu Anania povesteste ca pe vremea cand era la Manastirea Varatec, se afla acolo un duhovnic foarte cunoscut si foarte apreciat de maicile din manastire. Acesta a plecat la Domnul. In preajma Craciunului, Mitropolitul Bartolomeu aude niste cantari in cimitirul manastirii. Erau vocile maicilor stranse in jurul mormantului duhovnicului pe care l-au iubit atat de mult. Il colindau.
Mitropolitul Bartolomeu exclama: «binecuvantat sa fie sufletul care poarta minunea lacrimii si o transforma in lumina».
Fiecare dintre femeile crestine poarta aceasta minune a lacrimii si o transforma intotdeauna in lumina”.
In final, Ierarhul Husilor a amintit de cinstea pe care crestinismul a acordat-o femeii:
„In crestinism, in Noul Testament, conditia femeii este una atat de frumoasa si de autentica! Nu este depreciata, asa cum incearca sa transmita unii, in mod eronat.
In gandirea crestina, femeia se bucura de o cinste extraordinara.
Femeia este pe picior de egalitate cu Biserica. Modelul oricarei femei este Maica Domnului.
Noi asa vedem femeia crestina, prin ochii Maicii Domnului!
Femeile mironosite aud, primele, cuvantul lui Hristos: «Bucurati-va!» Ele au avut privilegiul de a primi primele vestea Invierii. Aceasta este dovada ca Hristos are o gandire asa frumoasa despre femeia crestina.
Sa luam aminte la exemplul acestor femei, care ne ajuta sa intelegem ca dragostea autentica este consecventa. Ea este intotdeauna aproape mai ales de cel in durere, suferinta sau singuratate.
Singuratatea este ca si moartea sufletului. Avem aceasta indatorire, sa fim alaturi de cei singuri si parasiti si sa ii bucuram cu dragostea si atentia noastra.
Sa dea Domnul ca toate femeile crestine sa fie cele care poarta minunea lacrimii care devine lumina”!