In dupa-amiaza zilei de duminica, 28 iunie 2020, Preasfintitul Parinte Ignatie, Episcopul Husilor, a savarsit slujba Vecerniei Mari si a Litiei in cinstea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, ocrotitorii Catedralei Episcopale din Husi.
Soborul slujitorilor a fost alcatuit din parinti consilieri de la Centrul Eparhial Husi, parinti protopopi si preoti din municipiul Husi si imprejurimi.
Numerosi credinciosi au fost prezenti la acest moment de rugaciune, pastrand distanta reglementata de masurile de prevenire a raspandirii infectarii cu noul coronavirus.
„In cuvantul de invatatura, Parintele Episcop Ignatie, pornind de la cuvinte extrase din epistolele Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, a vorbit despre taria marturisirii si asumarii propriilor slabiciuni, precum si despre dragostea capabila sa asume pacatele celorlalti:
Am intrat in atmosfera duhovniceasca, liturgica a sarbatorii hramului Catedralei Episcopale din Husi
Ne legam in acelasi timp, de spiritualitate, de valorile Evangheliei, pe care le-au intrupat atat de frumos Sfintii Apostoli Petru si Pavel, dar ne aflam si intr-o legatura duhovniceasca cu istoria acestui loc.
Este hramul istoric al acestei cetati, a acestei Catedrale, care este ctitorie a Sfantului Voievod Stefan cel Mare. Hramul ingemaneaza cele doua dimensiuni, spirituala si istorica, ale acestui loc.
Care a fost motivul pentru care Sfantul Voievod Stefan a gasit de cuviinta sa dea acest hram bisericii catedrale?
Nu putem avea un raspuns precis, incercam doar sa il intuim, gandindu-ne la anvergura personalitatii celor doi Apostoli.
Epistolele Sfantului Apostol Pavel si ale Sfantului Apostol Petru ne ajuta sa patrundem in traiectul biografic al acestor doi Apostoli. Nu este atat o biografie in sens cronologic, cat o biografie spirituala.
Intuiesc ca Sfantul Voievod Stefan cel Mare l-a avut pe Sfantul Pavel in minte, ca sa fie ocrotitor al acestei Catedrale, cand s-a uitat asupra unui cuvant din Epistola a II-a catre Corinteni (12, 9-10)”:
«Si mi-a zis: Iti este de ajuns harul Meu, caci puterea Mea se desavarseste in slabiciune. Deci, foarte bucuros, ma voi lauda mai ales intru slabiciunile mele, ca sa locuiasca in mine puterea lui Hristos. De aceea ma bucur in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari pentru Hristos, caci, cand sunt slab, atunci sunt tare».
„Este unul din versetele care ne reprezinta pe fiecare dintre noi. Sfantul Apostol Pavel a fost de o sinceritate extraordinara cu Dumnezeu si cu sine insusi.
Nu a incercat sa isi confectioneze o biografie, sa mascheze lucrurile, sa le amplifice pentru a-si asigura o cinstire pentru posteritate.
Cuvintele Sfantului Pavel par un paradox. Cati dintre noi avem puterea sa vorbim despre slabiciunile noastre? Dimpotriva! Incercam sa le ascundem. Nu cumva cineva sa ni le depisteze si sa le scoata la iveala.
In momentul in care ne sunt dezvaluite, unica noastra atitudine este de a deveni vulnerabili, raniti in orgoliu si avem un comportament inadecvat duhovniceste.
Vrem sa fim, in ochii celorlalti, ceea ce nu suntem. Ne faramitam launtric o viata intreaga pentru a parea ceea ce, de fapt, nu suntem.
Daca ne-am aseza, cu maxima sinceritate, in fata propriei noastre constiinte, ne vom da seama ca este o foarte mare discrepanta intre modul in care ne vad semenii nostri si cum suntem noi de fapt.
Sfantul Apostol Pavel a fost un om sincer. Si-a asumat slabiciunile. Numai in felul acesta putea sa isi adanceasca constiinta ca el depinde de Dumnezeu, ca este o farama de lut.
De ce spunea Sfantul Apostol Pavel ca este puternic atunci cand vorbea de slabiciunile sale? Stia ca in momentul in care omul este slab, intervine Dumnezeu, care ne face puternici si ne putem vedea nimicnicia firii noastre, a existentei noastre pamantesti”.
Ierarhul Husilor a aratat, pornind de la exemplul pe care il poate oferi un duhovnic adevarat, modul cum Dumnezeu lucreaza in viata celor care isi asuma propriile slabiciuni:
„Traim intr-o lume foarte mandra, in care se cultiva orgoliul.
Putini oameni vorbesc despre slabiciunile lor. Este aidoma duhovnicului la care te duci sa te spovedesti. Sunt situatii cu care ne putem confrunta, le impartasim duhovnicilor, si poate ei nu ne dau raspunsul adecvat. Duhovnicul care va raspunde: «pentru problema ta nu am un raspuns, insa voi pleca genunchii si ma voi ruga. Daca vei face si tu lucrul acesta, data viitoare Dumnezeu ne va da un raspuns amandurora». va primi, pentru smerenia sa, pentru marturisirea slabiciunii sale, raspunsul cuvenit. Dumnezeu va veni cu impetuozitate in viata lui si ii va da acel raspuns.
Asa au fost marii duhovnici. Nu au facut caz de darurile pe care Dumnezeu le asezase in sufletele lor. Ei stiau ca atunci cand isi marturisesc slabiciunile, Hristos lucreaza, cu multa putere, in ei”.
De asemenea, Parintele Episcop Ignatie a facut referire la un citat din prima epistola a Sfantului Apostol Petru, ilustrand modul in care dragostea de semeni poate sa ne vindece de ura:
„Cred ca Sfantul Apostol Petru a fost ales de Sfantul Voievod Stefan tot pentru un text din epistolele sale:
«Dar mai presus de toate, tineti din rasputeri la dragostea dintre voi, pentru ca dragostea acopera multime de pacate. Fiti, intre voi, iubitori de straini, fara cartire. Dupa darul pe care l-a primit fiecare, slujiti unii altora, ca niste buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu» (I Petru 4, 8-10).
Vremurile pe care le traim sunt cele in care oamenii s-au racit, nu mai au caldura dragostei. Sunt plini de crivatul urii.
Numai dragostea poate sa topeasca ghetarii urii din sufletul unui om.
Ura aceasta se raspandeste si devine ca o pandemie la nivel planetar.
De ce uram? Pentru ca scormonim in sufletul semenului nostru, cautand, cu multa nerusinare, pacate.
Devenim cei care colportam uratul si neputinta. Ori de cate ori judecam pe cineva si scoatem la iveala neputintele si pacatele cu care el se lupta, suntem oameni care am decis sa nu mai iubim.
Sfantul Apostol Petru spune ca «dragostea acopera multime de pacate». In ce sens?
Atitudinea duhovniceasca de a acoperi pacatele semenului nu inseamna a le incuviinta, ci inseamna a ti le asuma in rugaciunea ta, asa cum Hristos a asumat pacatele intregii omeniri si le-a urcat pe Cruce.
Cand descoperim pacate si slabiciuni in semenii nostri, sa ne rugam Domnului ca sa fie izbaviti de ele.
In Pateric gasim ca Avva Macarie era numit «dumnezeu pamantesc», pentru ca el se ruga pentru pacatele celor care veneau la el, si le asuma, suferea pentru ele ca si cum el ar fi pacatuit. Aceasta este starea de sfintenie! Sa te rogi pentru un pacat care nu este al tau”.
Luni, 29 iunie 2020, incepand cu ora 09.30, pe scena amenajata in curtea Catedralei Episcopale, va fi savarsita Sfanta Liturghie arhiereasca.
Slujba va fi oficiata de Inaltpreasfintitul Parinte Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, alaturi de Preasfintitul Parinte Ignatie, Episcopul Husilor, Preasfintitul Parinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, si de Preasfintitul Parinte Damaschin Dorneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor.
Pelerinii se vor putea ruga, respectand recomandarile privitoare la distantarea fizica, la Icoana relicvar a Sfintilor Apostoli Petru si Pavel si la Moastele Sfintei Mari Mucenite Chiriachi, ce sunt asezate intr-un baldachin special, in curtea Catedralei Episcopale.
Slujba Sfintei Liturghii din ziua hramului se va putea urmari live pe pagina de facebook episcopiahusilor.ro si pe site-ul Doxologia.