In seara zilei de vineri, 14 august 2020, Preasfintitul Parinte Ignatie, Episcopul Husilor, a oficiat slujba Vecerniei mari si Prohodul Maicii Domnului la Catedrala Episcopala din Husi.
In cuvantul adresat celor prezenti, Ierarhul Husilor a explicat in ce fel intelege Biserica Adormirea Maicii Domnului:
„Din punct de vedere liturgic, ne aflam in atmosfera de praznuire a unui eveniment legat profund de viata Maicii Domnului, Adormirea ei sau Mutarea ei la ceruri, in bratele Fiului ei.
Din punct de vedere ortodox, moartea prin care a trecut Maica Domnului se numeste adormire sau mutare.
De ce Biserica a considerat sa acorde o cinste deosebita acestui moment din viata Maicii Domnului?
Cinstea aceasta nu a acordat-o prin asociere cu Hristos, pentru ca noi nu folosim sintagma inaltarea sau ridicarea ei la cer.
Terminologia pe care ne-o pune la indemana slujbele Bisericii noastre este cea care ne spune ca Maica Domnului a trecut prin moarte fara sa fie cuprinsa de stricaciune. Asa cum L-a nascut pe Hristos, pazind pecetile fecioriei, tot asa se muta la cele vesnice, fara sa fie cuprins trupul ei de stricaciune.
Trupul Maicii Domnului, curat, smerit, plin de Duhul Sfant, care a devenit biserica, casa lui Dumnezeu, trebuia sa primeasca cinste pe masura. Maica Domnului este Maica Vietii, Maica lui Hristos.
Nu putem spune ca Maica Domnului a inviat, precum Hristos. Hristos a biruit moartea pentru intreaga umanitate, schimbandu-i continutul.
Maica Domnului trece prin moarte si este mutata la ceruri.
Motivul pentru care Biserica acorda o cinstire deosebita acestei sarbatori, este anuntat, sintetic si foarte adanc, intr-una din stihirile de la slujba Vecerniei.
Textele slujbei sunt cea mai minunata predica legata de o sarbatoare. Ne introduc in miezul tuturor intelesurilor duhovnicesti ale sarbatorii. Daca suntem atenti, deja incepem sa intelegem semnificatiile unei sarbatori.
Parintele Episcop Ignatie a explicat, prin intermediul textelor de slujba, modul in care o cinstim pe Maica Domnului:
„Slujba Adormirii Maicii Domnului ne ajuta sa intelegem si ne talcuieste taina Adormirii ei sau a Mutarii ei la ceruri.
Oricat ne-am stradui sa exprimam in cuvinte sau sa intelegem ce inseamna aceasta, tot nu vom putea epuiza din punct de vedere rational aceasta taina. Taina se cinsteste prin tacere”.
«Cu ce buze vom ferici noi, smeritii, pe Nascatoarea de Dumnezeu? Pe cea mai cinstita decat faptura, si mai sfanta decat Heruvimii si decat toti ingerii; pe scaunul Imparatului cel neclintit; pe casa in care a locuit Cel Preainalt; pe mantuirea lumii si dumnezeiasca sfintenie? Cea care da credinciosilor intru dumnezeiasca pomenirea ei, din destul mare mila».
De aceea o cinstim in mod deosebit prin Adormirea ei, pentru ca Maica Domnului este cea mai minunata faptura. Mai minunata si decat ingerii. Ingerii intruchipeaza, prin excelenta, fapturile care isi dedica intreaga existenta exclusiv laudei lui Dumnezeu si contemplatiei slavei Lui. Prin vietuirea ei, Maica Domnului este mai presus decat ingerii.
Ea s-a dovedit a fi «tron» al lui Hristos, trupul ei a fost ca un tron pe care a stat Imparatul.
Tronul este simbolul domniei, al imparatiei. Niciodata un imparat nu poate sa aiba un tron urat, intotdeauna este foarte frumos impodobit, pentru ca prin aceasta podoaba sa transmita maretia celui care sta pe el, importanta lui. Pe tronurile imparatilor nu se aseza nimeni, doar imparatul. Era locul prin excelenta de recunoastre a statutului de imparat.
Maica Domnului este «casa» in care a locuit Dumnezeu. Noi, cand folosim substantivul «casa», ne gandim la caldura, la protectie, la siguranta, este locul unde ne simtim cel mai familiar, locul care ne confera cea mai multa liniste. Prin antiteza, cand ii spui cuiva ca il alungi din casa, este echivalent cu dezmostenirea lui.
Termenul de casa este aproape identic cu termenul familie.
Hristos si-a gasit casa – caldura, protectie, siguranta, ca om – in trupul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Ea este cea care L-a crescut, ca om, pe Dumnezeu.
Maica Domnului mai este numita «mantuirea lumii» si «dumnezeiasca sfintenie», adica cea care izbaveste lumea prin aducerea lui Hristos in lume. Nu ca prin ea vine mantuirea.
Mantuirea vine numai prin Hristos. Din nefericire, in teologia romano-catolica ea este numita comantuitoare, adica cea care mantuieste impreuna cu Hristos. In Ortodoxie noi nu spunea aceasta, ci mergem pe calea cea dreapta, imparateasca. Ii conferim cea mai mare cinste, dar ea nu este mai mare ca Hristos. Si pentru ea S-a intrupat Hristos, ca sa o mantuiasca si sa o curete de pacatul stramosesc.
Maica Domnului este numita «dumnezeiasca sfintenie», adica cea mai pura, cea mai sfanta. Sfantul Grigorie Palama numeste trupul Maicii Domnului «Sfanta Sfintelor».
In Vechiul Testament, in Sfanta Sfintelor, intra arhiereul o singura data pe an. In trupul Maicii Domnului a intrat Arhiereul Cel vesnic, Hristos, slujindu-ne. Un alt Parinte al Bisericii spune ca Maica Domnului este «Catedrala» in care Hristos a fost hirotonit ca Arhiereu al intregii omeniri".