Duminica, 23 august 2020, Preasfintitul Parinte Ignatie, Episcopul Husilor, a oficiat slujba de resfintire a bisericii Parohiei Duda, Protopopiatul Husi.
Dupa slujba de resfintire a urmat Sfanta Liturghie, oficiata pe un podium in apropierea locasului de cult. Din soborul slujitorilor a facut parte si parintele protopop Marius Catalin Antohi.
In cuvantul adresat celor prezenti, Parintele Episcop Ignatie a explicat Pilda datornicului nemilostiv, insistand asupra atitudinii insensibile a celui ce tocmai fusese absolvit de o datorie imensa:
«Atunci, chemandu-l stapanul sau ii zise: Sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o, fiindca m-ai rugat. Nu se cadea, oare, ca si tu sa ai mila de cel impreuna sluga cu tine, precum si eu am avut mila de tine?» (Matei 18, 32-33)
„Pasajul evanghelic ne relateaza o pilda rostita de Hristos in fata contemporanilor Sai.
Pentru a transmite cat mai simplu si intr-o forma cat mai plastica mesajul Sau, Domnul Hristos se folosea de acest procedeu literar, numit parabola sau pilda.
Erau preluate elemente din viata cotidiana cea mai apropiata omului si erau transpuse intr-o maniera literara, simpla, prin care Domnul Hristos deschidea inimile oamenilor spre ceea ce insemna venirea Sa, misiunea Sa, Imparatia Cerurilor.
Parabola de astazi se intituleaza «Parabola datornicului nemilostiv» si ne vorbeste despre atitudinea pe care a avut-o acest datornic insensibil, care nu a stiut sa raspunda cu aceeasi dragoste pe care el a primit-o.
Domnul Hristos a folosit sumele de bani – zece mii de talanti si o suta de dinari – pentru a ne sensibiliza si pentru a ajunge sa constientizam ca noi beneficiem in viata de iertarea unor greseli imense, insa noi nu avem capacitatea de a trece cu vederea o mica greseala, facuta de semenul nostru.
Pentru a avea o imagine foarte clara asupra faptului ca exista o disproportie foarte mare intre modul cum se comporta cineva fata de noi, si cum o facem noi fata de semenii nostri, ni se spune ca datornicul nemilostiv ii datora stapanului sau zece mii de talanti. Era o suma imensa atat pentru mentalitatea de atunci, cat si pentru astazi. Pentru acea vreme, suma de zece mii de talanti era echivalenta cu intreaga masa monetara a unui stat, spre exemplu a Egiptului.
Acel om insensibil a stiut sa fie umil, sa fie smerit, insa era vorba de o smerenie falsa, era ipocrit.
A cazut in genunchi, rugandu-l pe stapanul sau sa il ingaduie, caci va plati. Era evident ca nu ar fi avut cu ce sa plateasca.
Conform regulilor vremii respective, cei care nu puteau sa isi plateasca datoriile, deveneau sclavi, impreuna cu toata familia, ai celui caruia ii datorau banii.
Acest om beneficiaza de doua ori de bunavointa stapanului. In primul rand ii este iertata datoria, iar consecinta acestei iertari este ca nici el, nici familia, nu este dusa in sclavie.
Acel om, la cateva momente, se intalneste cu un datornic al sau, care ii datora o suma infima, o suta de dinari.
In vremea de atunci suma aceasta era echivalenta cu plata a o suta de zile de munca. Era o suma infima, in comparatie cu suma pe care o datorase el – de zece mii de talanti, echivalentul a sase milioane de salarii pentru o zi de munca.
Acest datornic iertat se comporta miseleste. A devenit o lichea. Nu si-a iertat semenul de datoria avuta. Avea un suflet meschin, rautacios, «profesionist» in a face nedreptate semenului”.
Ierarhul Husilor a adus in atentie nedreptatea morala si a creionat profilul celor care, de multe ori, in spatele anonimatului, murdaresc identitatea semenilor lor:
„In general, noi suntem captati si ne atrage atentia nedreptatea sociala. Prea putin amendam sau suntem atenti la nedreptatea morala pe care ne-o poate provoca cineva.
Din nefericire, in lumea in care traim, ne facem nedreptati morale, devenim rautaciosi, atat in spatiul virtual, in media scrisa, cat si unii altora, la serviciu sau in familie. Noi insine nu stim ce inseamna iertarea.
Omul care nu stie sa ierte isi transforma viata si devine un mare profesionist al nedreptatii morale.
Nedreptateste permanent. Nu conteaza daca ceea ce spune este adevarat sau fals. De cele mai multe ori profereaza minciuni, calomnii. Inventeaza. Nu cunoaste omul, dar lanseaza barfele. Nu se fundamenteaza pe nimic si nu are niciun argument.
Acest tip de nedreptate morala se intalneste, in general, in spatiul virtual, la rubrica comentarii.
Gasim acolo tipologia de oameni care sunt profesionisti ai nedreptatii morale. Ciopartesc si maculeaza identitatea unui om gandind ca, daca ei nu sunt identificati, daca sunt anonimi, fapta lor nu are niciun fel de repercursiuni si gravitate morala. Se inseala!”
Parintele Episcop Ignatie a explicat faptul ca nedreptatea provocata celor din jur se rasfrange asupra vietii si familiei celui care o genereaza, deoarece devine a doua lui natura:
„Toate nedreptatile morale pe care le provocam celor din jur – cu atat mai mult cu cat ele sunt mai nefundamentate si nu au nicio legatura cu viata omului, cu personalitatea lui – isi vor cere tributul.
Nu Dumnezeu este Cel care pedepseste, ci nedreptatea se va intoarce ca un bumerang si il va zdrobi pe autorul ei.
Nicio nedreptate morala nu ramane nerasplatita. Cu atat mai mult cu cat in chip meschin, cu un suflet murdar, rautacios, pur si simplu se murdareste un om nevinovat.
Dumnezeu nu ingaduie nedreptatea morala. Ea ne transforma, fara sa ne dam seama, din oameni, in fiare.
Cine provoaca o nedreptate morala in lumea virtuala, a internetului, sa nu isi inchipuie ca in propria familie sau la locul de munca va fi ca un inger. Tot fiara va fi.
Profesand tot timpul «meseria» de lichea, inevitabil se va metamorfoza, iar rautatea lui va avea o inraurire asupra intregii lui vieti. Va suferi si el si cei din jur.
Un om rau este un om chinuit, un om cu sufletul urat, care ii chinuie inclusiv pe cei din jur, pe care ii iubeste.
Atitudinea de a provoca nedreptate morala devine ca un reflex si ajunge sa nedreptateasca si pe cei din familie si din jur.
Oamenii care fac nedreptati morale sunt oameni mici la suflet, care au in mainile lor puterea. Sa ne fereasca Dumnezeu de omul mic la suflet caruia i se da si puterea. Devine «diavol» cu chip de om. Pentru el, esentialul este sa multiplice mizeria, sa o raspandeasca.
Evanghelia de astazi ne cere sa fim oameni buni, sa avem capacitatea de a ierta. In iertare se inchid ranile si imboboceste iubirea. Sufletul celui care provoaca nedreptate morala este unul golit de iubire”.
Preasfintia Sa a insistat pe faptul ca iertarea si impacarea vindeca sufletele, prezentand un citat din Phil Bosmas, care vorbeste despre impacare ca fiind un antidot la rautate:
«Impacare: pentru ea nu este niciodata prea tarziu. Soarele de pe cerul vietii noastre comune este intunecat de norii neincrederii, de ceata incorectitudinii, de suspiciune si prefacatorie, de noaptea maniei si a urii.
Soarele din viata noastra este impiedicat sa lumineze de zidurile pe care le-am ridicat intre oameni, ziduri nevazute si misterioase, in propriile noastre locuinte, in cercul cel mai restrans al familiei noastre.
Necrutatori, tinem usile inchise in fata celor pe care nu vrem sa ii mai vedem si sa ii mai auzim.
Impacare: singura mana care alunga cu rabdare norii.
Impacare: intaia lumina care dimineata, treptat, alunga noaptea.
Impacare:cheia care in sfarsit deschide iarasi usile de nepatruns.
Nu este niciodata prea tarziu pentru impacare, pentru ca nu este niciodata prea tarziu pentru a iubi si nu este niciodata prea tarziu pentru a fi fericit.
Cine nu vrea impacare ramane in noapte si famantarile ii cuprind inima ca o tumoare canceroasa.
Cine nu vrea impacare se pedepseste, mai inainte de toate, pe sine insusi.
Impacarea poate sa para imposibila, pentru ca orice impacare trebuie sa vina din doua parti. Impacarea nu poate fi obtinuta prin constrangere. Impacarea trebuie semanata, bobite mici de pace si prietenie.
Impacarea trebuie lasata sa creasca de-a lungul drumului pe care te intalnesti cu celalalt.
Impaca-te atat cat depinde de tine si atat cat poti, cu toti oamenii din jurul tau. Nu este niciodata prea tarziu».
In semn de pretuire pentru activitatea pastorala desfasurata, Parintele Episcop Ignatie a hirotesit intru iconom pe parintele paroh Costel Carcalete, si a oferit diplome de vrednicie celor care s-au implicat in restaurarea locasului de cult.