Trebuie subliniat ca mierea este un aliment fragil, care necesita o grija deosebita, atat în timpul extractiei, cat si în timpul conservarii. Mierea trebuie recoltata într-un anumit moment, fara interventia niciunei substante chimice straine, cu evitarea dezumidificarii artificiale si a unei temperaturi de peste 35oC. Trebuie avut în vedere si faptul ca nu toate sortimentele de miere sunt comestibile, unele fiind amare, iar altele de-a dreptul toxice.
S-a observat, de exemplu, ca mierea obtinuta din florile de rododendron sau de azalee contine doze ridicate de andrometoxina, o otrava care a provocat intoxicatii severe în Turcia, în anul 2002, si în Japonia, în 2010. Calitatile antibacteriene ale mierii se datoreaza concentratiei mari de zaharuri si mici de apa. Concentratia saraca în apa este rezultatul unei operatii numita trofalaxie. Aceasta consta într-o dezumidificare naturala, care se realizeaza prin transferul nectarului de la o albina la alta în interiorul stupului. În felul acesta concentratia apei scade la aproximativ 17%, iar pH-ul devine acid (3,9), ceea ce nu permite cresterea bacteriilor.
În plus, în miere se mai gasesc si unele proteine numite inhibine, care opresc proliferarea microbilor si favorizeaza cresterea imunitatii. Aceste proprietati au facut ca mierea sa poata fi utilizata ca adjuvant în terapia ulcerelor gastrice cauzate de microbul Helicobacter pylori. În timpul procesului de trofalaxie au loc, de asemenea, unele reactii chimice prin care mierea se îmbogateste si cu enzime. Una dintre acestea este glucooxidaza, enzima care transforma o parte din glucoza în apa oxigenata, ce determina pH-ul acid al mierii si stimuleaza revascularizarea plagilor si formarea de tesut nou. Aceasta arata efectul cicatrizant al mierii, efect utilizat si în unele unitati spitalicesti.
Într-un studiu clinic pe 50 de pacienti cu rani, a fost comparata eficacitatea mierii cu o solutie antiseptica care continea clorhexidina. Dupa sase zile de tratament cu miere au fost vindecate 60% din ranile pacientilor, în timp ce, la cei tratati cu antiseptic s-au înregistrat rezultate pozitive doar la 36%. Concentratia mare de zaharuri din miere face ca acest produs sa fie contraindicat la bolnavii de diabet zaharat, deoarece poate determina o crestere periculoasa a nivelului de glucoza din sange.
Nu este mai putin adevarat ca unii autori au pretins obtinerea de rezultate spectaculoase în unele boli grave, cum ar fi, de exemplu, scleroza în placi. Aceste afirmatii anecdotice nu sunt probate de nici un studiu stiintific serios. O alta observatie importanta a fost facuta de catre Postmes si colaboratorii sai care atrag atentia ca mierea trebuie sa fie obtinuta de la albine neinfectate, care nu au fost tratate cu medicamente si care au fost tinute în zone în care nu se folosesc pesticide.