1. Lipsim copii de posibilitatea de a simți riscurile. „Siguranța mai presus de orice”
Psihologii europeni au descoperit: dacă copiii nu se vor juca în stradă, dacă nu vor cădea și nu-și vor răni genunchii, atunci când vor fi maturi vor suferi diferite fobii. Copilul trebuie să cadă de câteva ori ca să înțeleagă că asta e un lucru normal. Adolescenții trebuie să se certe și să simtă suferința primei iubiri pentru a obține maturizarea emoțională, fără de care va fi imposibil să construiască relații de durată. Excluzând riscurile din viața copiilor, adulții dau viață unor oameni trufași, timizi și cu o slabă autoapreciere.
2. Prea repede le sărim în ajutor
Atunci când suntem prea grijulii cu copilul nostru și îi sărim prea repede în ajutor, îl lipsim de posibilitatea de a găsi singur soluții pentru problema sa. Mai devreme sau mai târziu, copii se vor obișnui cu acest „ajutor”: Dacă voi greși sau nu voi obține ceea ce-mi doresc, maturii vor face în locul meu. Pe când în lumea celor maturi, lucrurile stau cu totul altfel. Astfel copii riscă să devină incapabili de a face față vieții mature.
3. Prea tare ne exprimăm încântarea
Regula „fiecare participant primește premiu” îl face pe copilul tău să se simtă deosebit. Însă peste o perioadă, copilul observă că singurele persoane care îl iubesc sunt mama și tata, iar restul nu. Cu timpul, copilul va învăța să amăgească, să trișeze, pentru a evita situațiile complicate. Pentru că el nu știe pur și simplu cum să facă față unor asemenea situații.
4. Permitem sentimentului de vinovăție să inhibeze comportamentul exemplar
Copilul tău va trebuie să facă față unor situații neplăcute în viață, însă poate fi împiedicat de atitudinea rebelă. Din acest motiv, spune-i copilului tău „nu” și „nu acum”, pentru ca el să învețe să lupte pentru dorințele și necesitățile sale. De obicei, dacă într-o familie sunt mai mulți copii, părinții se simt incomod să aprecieze acțiunile, comportamentul unui copil și să-l ignore pe celălalt. Însă să-i premiezi pe toți este imposibil. În așa mod noi riscăm să nu îi învățăm pe copii noștri că succesul depinde de eforturile pe care le depunem și de acțiunile noastre.
5. Nu împărtășim greșelile din trecutul nostru
Va veni timpul când adolescentul nostru își va întinde larg aripile pentru a cădea singur jos. Iar maturul va trebuie să îi permită să facă asta. Însă asta nu înseamnă că noi nu îl vom ajuta să se orienteze în spații necunoscute. Împărtășește-i greșelile pe care le-ai făcut tu în tinerețe. Nu ascunde subiectele despre fumat, alcool și droguri. Copii trebuie să fie gata pentru a întâlni neplăceri în viață și să fie gata să răspundă pentru propriile acțiuni. Spune-i ce ai simțit, atunci când ai fost în situații similare, cum ai reacționat, ce lecții ai învățat.
6. Interpretăm sensul „inteligenței” și „dăruire” ca „voință și curaj”
Inteligența dese ori este folosită ca identificator al nivelului de maturitate al copilului, și în rezultat, părinții cred că copilul inteligent este gata pentru viața matură. Nu este așa. Unii sportivi profesioniști și actori tineri de la Hollywood au un talent incredibil, însă nimeresc uneori în scandaluri publice. Nu crede că copilul tău este talentat întrutotul. Nu există o vârstă magică a „responsabilității” sau a capacității de a determina când poți să-i oferi copilului anumite libertăți. Există o regulă bună – urmărește alți copii de aceeași vârstă. Și vei observa că ceilalți copii sunt mai independenți și s-ar putea ca tu ești vinovat că nu poți vedea această independență și la copilul tău.
7. Nu facem ceea ce îi învățăm pe copii noștri
Fiind părinți, noi trebuie să modelăm acea viață pe care ne dorim să o trăiască copii noștri. Anume acum noi suntem lideri în familia noastră și din acest motiv trebuie să avem relații bune cu cei din jurul nostru. Ai grijă de comportamentul tău, chiar și de cele mai mici acțiuni, pentru că te urmăresc copiii tăi. Dacă ignori regulile, copii tăi vor face la fel. Arată-le copiilor tăi ce înseamnă să-i ajuți din tot sufletul pe cei din jurul tău.