Una dintre cele mai expresive actrite din teatrul si filmul romanesc, Margareta Pogonat, a murit duminica la varsta de 81 de ani, dupa o viata zbuciumata.
Despre actrita Margareta Pogonat, care a murit duminica, la varsta de 81 de ani, in urma unei suferintei cauzate de cancer, actorul Mitica Popescu spunea ca a fost un „om chinuit“, dar si o actrita „minunata“ si „foarte talentata“. „Saraca, s-a chinuit ani de zile, 15 ani a facut naveta la Ploiesti, a fost angajata la Ploiesti pana a reusit sa ajunga in Bucuresti. A fost un om care s-a chinuit si cu casnicia. Un om chinuit, dar foarte talentat“, a declarat Mitica Popescu. Trupul neinsufletit al actritei a fost depus la capela cimitirului Iancu Nou din Bucuresti, iar inmormantarea va avea loc marti, de la ora 12.00.
Actrita s-a nascut la Iasi pe 6 martie 1933. Tatal sau, Petru Pogonat, a fost jurist si om politic, care a indeplinit functia de primar al municipiului Iasi in 1921. Mama ei a fost o actrita renumita a acelor vremuri. Cand era mica, Margareta Pogonat dorea sa se faca medic chirurg, insa datorita mamei sale, a indragit scena.
O iubire dramatica, alaturi de Cornel Coman
In cinematografie a debutat in anul 1957, cu rolul din filmul „Pasarea furtunii“, alaturi de Mircea Albulescu, Stefan Ciubotarasu, Paul Sava, Costache Antoniu si Fory Etterle. De-a lungul carierei, actrita a intruchipat ipostaze diferite, fiind cuceritoare, seducatoare si gratioasa, dar si o mama serioasa, femeie de casa. A fost casatorita, divortata, a trait o dramatica poveste de iubire cu partenerul ei, Cornel Coman, din filmul „Drum in penumbra“ (1972), regizat de Lucian Bratu.
Valerian Sava: „Similitudine cu Irina Petrescu“
„Dupa si alaturi de Irina Petrescu – care ne-a parasit si ea nu demult -, Margareta Pogonat ne tulbura la doar un an distanta cu ginduri care, sub emotia ireparabilei pierderi, tin si de reinnoita obligatie de a ne smulge din inertia generalitatilor uniformizatoare, din ingratitudinea situarilor oficioase. O similitudine temporala ne atrage atentia: mult prea nedreapta si prematura disparitie!, spune criticul de film Valerian Sava.
Iata, intr-un foarte recent dictionar voluminos, sint evidentiate vreo sase din zecile de titluri filmografice ale Margaretei Pogonat, fara ca printre ele sa se afle tocmai creatia sa de virf, dintr-un film care poarta el insusi caratele nemuririi: Meandre de Mircea Saucan. Este regizorul al carui martiraj lumineaza in vecinatate, pe firmamentul unui trecut cu stele rare, primul nume de pe genericul capodoperei sale. Sa mai adaugan doar un titlu: Drum in penumbra (film de Lucian Bratu din 1972) – titlu care, ca si Meandre din 1967, ne spune la rindu-i cite ceva din ceea ce cripto-cenzura ingratitudinii ne ascunde: registrul tainic, dar iradiant, fara urma de emfaza, dar cu tusele fine ale unei profunditati tandre, prin care Margareta Pogonat este harazita sa ramina printre noi si sa jaloneze perpetua cautare de sine a filmului romanesc veritabil”, apreciaza criticul de film Valerian Sava.
Irina Margareta Nistor: „A fost iubitoare si rafinata“
„Margareta Pogonat va ramane pentru totdeauna in memoria cinefilului roman ca sotia intelegatoare, iubitoare, rabdatoare si rafinata a lui Caratase, din „Actorul si salbaticii” (1974) , a lui Toma Caragiu, din filmul de neuitat si de neratat al lui Manole Marcus, unde reuseste o compozitie fara cusur, alaturi de un gigant al Marelui Ecran, pe care parca ni-l face si mai atasant. S-a nascut la Iasi, de 6 martie, (1933), premonitoriu, asemenea numelui Bulevardului cu cinematografe, de altadata, de langa Cismigiu“, spune criticul de film Irina Margareta Nistor.
In 1973 e din nou recunoscuta de breasla, pentru personajul Livia din „Zestrea”, in regia Letitiei Popa, si Marieta din „Dragostea incepe vineri ”de Virgil Calotescu, dupa romanul lui Francisc Munteanu Calotescu, iar cu Toma si dar si cu Liviu Ciulei. In „Pistruiatul” e induiosatoare, iar in „Gloria nu canta” a regretatului Alexandru Bocanert, are o partitura, si la propriu si la figurat, surprinzatoare. In serialul „Lumini si umbre” este cooptata de Andrei Blaier, Mihai Constantinescu si Mircea Muresan, intre 1978-1982.
Mai putin se stie ca, in 1972, joaca in productia britanica ; „Papesa Ioana” alaturi de Liv Ullmann, Oliva de Havilland si recent omagiatul, la Berlin : Maximilian Schell. Alte titluri de referinta sunt „E atat de aproape fericirea ” si „Orasul vazut de sus” , „Meandre” , „Regasire” sau „Crucea de piatra”, ori la inceput de cariera caragialianul : „Doua lozuri” cu inegalabilul Birlic, dar si cu Al. Giugaru sau Marcel Anghelescu, sub… clacheta lui Aurel Miheles si Gh. Naghi, care i-au intuit talentul pentru o a saptea arta, interpretata firesc, cu drag si har”, a subliniat criticul Irina Margareta Nistor pentru „Adevarul“.
In teatru, imediat dupa debutul cu „Doua lozuri“ (1959), alaturi de Grigore Vasiliu Birlic, pe scena Teatrului „Mihai Eminescu“ din Botosani, actrita a jucat pe scena Nationalului iesean (1961-1963) si mai apoi, pana la pensionare, la Teatrul „Toma Caragiu“ din Ploiesti. Din 1974, a jucat Teatrul Nottara in multe spectacole, printre care „O noapte furtunoasa“, de I.L. Caragiale, „Casa Bernardei Alba“, de Federico Garcia Lorca, „Copiii Soarelui“, de Maxim Gorki sau „Dansul mortii“, de August Strindberg.
In 1975, Margareta Pogonat a jucat in filmul „Actorul si salbaticii“, de Manole Marcus, distins cu doua premii ale Asociatiei Cineastilor din Romania. A jucat si in „Gloria nu canta“ (1976), „Regasirea“ (1977), „Clipa“ (1979), „Gaitele“ (1993), „Binecuvantata fii, inchisoare“ (2002), serialul „Cuscrele“ (2005) si „Margo“(2006). Pe Margareta Pogonat o putem revedea in „Lumini si umbre“, cel mai longeviv serial romanesc de televiziune, in fiecare duminica, de la ora 22.00, pe TVR 2.