Ore atractive si accesibile pentru copii, mai putine materii si mai multa libertate la predare pentru dascali – sunt cateva dintre dorintele parintilor si ale cadrelor didactice in prima zi din noul an scolar, cand cei mici, la randul lor, au spus ca vor teme „potrivite”, dar si distractie.
Ziua de 15 septembrie a adunat in curtile scolilor, si anul acesta, milioane de copii, parinti si dascali. Cei mai multi dintre acestia au adus cu ei sperante si visuri, dar si dezamagirea ca anul scolar 2014-2015 ar fi putut incepe mai bine, daca elevii claselor mici aveau manualele promise de Ministerul Educatiei.
Dincolo de discursurile oficiale si de bilanturi ale autoritatilor convinse ca invatamantul romanesc e pe drumul cel bun, MEDIAFAX a luat pulsul adevaratilor „actori” ai primei de scoala: cei din banci, parintii lor si cei de la catedra. Iata cum vad ei inceputul anului scolar, ce asteptari au de la acesta si care ar fi lucrurile de schimbat, in opinia lor, astfel ca educatia sa (re)devina un instrument eficient, modern si accesibil, care deschide si cultiva minti pentru Romania de maine.
Parintii si dascalii vor o programa mai atractiva
„Vreau ca in scoala sa se faca mai mult sport, mai multe activitati in aer liber. Imi doresc ca educatia sa fie facuta in mare parte fara tablete si telefoane mobile. In ceea ce priveste programa privind limba si literatura romana, as vrea ca aceasta sa fie schimbata, iar lecturile suplimentare sa fie mult mai accesibile copiilor. Acum sunt intr-un limbaj arhaic si greoi si nu deschid copiilor pofta de citit. La fel si la culegerile de matematica, unde enunturile nu reusesc sa transmita copiilor placerea de a rezolva o problema. Cursurile sunt prea teoretice, diferite de realitate. Si imi doresc sa fie schimbata si ora de religie, pentru ca baga groaza in copii” (Ivona, mama unei fetite de clasa a III-a)
„Vrem o scoala ca afara! Vrem sa ducem copilul intr-un loc in care niste oameni sa aiba grija de el, sa stea in bune conditii. Nu intr-o clasa murdara sau sa-si faca nevoile intr-o toaleta care este un focar de infectie” (Mariana, mama unui baiat in clasa II-a)
„Sa invata, ca pe vremuri se spunea ca nu trebuie multa scoala. Daca eu nu stiu multa scoala, macar el sa invata. Eu am patru clase, da’ degeaba, ca am stat acasa cu fratii, ca suntem cinci. Macar el sa invata. Mie mi-ar placea sa fie avocat, ca ar fi undeva acolo sus, pentru ca nu se vede ca e tigan. Ca de obicei, se uita lumea. Sa invata, mie imi place sa invata Nu a fost nici la gradinita, pentru ca nu a avut certificat de nastere. Luna trecuta am scos certificatul, am umblat, ca nu voia sa-l primeasca la scoala. Pana la urma, l-a primit” (mama unui elev de clasa I la Scoala 148 din cartierul bucurestean Ferentari)
„Cred ca in scoala este prea multa informatie pentru capacitatea lor. La mine la cabinet ajung copii cu suprasurmenaj. Apoi, impactul prea mare al calculatorului si televizorului. Sunt modificari de comportament asupra creierului uman, care se vor rasfrange pe termen lung. Am vrea sa faca mai putine materii si mai tintit. Am auzit ca acum, la clasa a II-a, ar vrea sa bage inmultirea. Este prea mult pentru capacitatea lor. Or fi ei pe tableta de la trei ani…” (Irene Davidescu, medic neurolog, mama unui copil in clasa a III-a)
„As da profesorilor mai multa libertate in a aplica programele si as revizui programele, nu simplificandu-le, ci realizandu-le astfel incat sa raspunda nevoilor societatii actuale” (Norocica Maria Cojescu, director Scoala Centrala Bucuresti)
Lipsa manualelor, principala „bila neagra”
„Nu au manuale si acest lucru mi se pare cumplit. Mai ales la clasa I, pentru ca orice copil asteapta in prima zi sa isi rasfoiasca abecedarul. Era o incantare, cea mai mare incantare a lui. Dar sa speram ca o sa se rezolve cu bine” (bunica unor elevi de la Scoala Centrala – unul in clasa pregatitoare, altul in clasa a VI-a)
„Stim ca pe banci nu-i asteapta niciun manual. Doar niste bombonele, ca surpriza de la profesori. O sa vedem daca ne anunta cand se dau. Daca nu, o sa cumparam” (mama unei eleve de clasa a II-a)
„E foarte bine (ca lipsesc manualele – n.r.), pentru ca in acest fel copiii nostri invata de mici ce asteptari sa aiba de la statul roman. Pentru ca nu am stiut de mici ca nu trebuie sa avem asteptari de la statul roman, noi ne consumam aiurea asteptand sa avem autostrazi sau macar drumuri expres prin afara localitatilor, sa avem mai putina coruptie, sa functioneze justitia sau sa fie metrou in Drumul Taberei” (Ciprian, arhitect, tatal unei eleve in clasa a II-a)
„Asteptam cartile, o treime dintre copiii scolii au bursa sociala. Nu vor avea ce face cu cartile digitale, vor invata dupa cartile tiparite. Eu mi-am adus o imprimanta de acasa, ca sa-i ajut. Daca intr-o pauza imi vine ideea sa lucrez o anumita fisa, caut in calculator si o scot la imprimanta. Nu s-a intamplat sa incepem scoala fara manuale. Ne-am gandit sa punem pe banci ceva, sa nu fie banca goala. Parintii fac eforturi si ei cumpara auxiliare, chiar daca au conditii materiale reduse. Un set costa 70 de lei. E greu sa ii astepti cu banca goala. Lucrez de 24 de ani in scoala, ma doare foarte tare ca nu avem carti” (invatatoare la scoala 148 din Ferentari, care si-a asteptat elevii cu o carte de povesti pe banci)
„Nu cred ca vor fi probleme (din pricina lipsei manualelor – n.r.), pentru ca manualul este un instrument al elevului, pe care el poate si trebuie sa il consulte daca nu intelege, daca simte nevoia de clarificare. Oricum, profesorul lucreaza la clasa cu programa si eu cred ca profesorul este cel care stie sa isi croiasca o lectie dincolo de manual” (Norocica Maria Cojescu, director Scoala Centrala Bucuresti)
Ce asteptari au copiii de la noul an scolar
„Nu vreau sa ne dea teme multe si grele, pentru ca vreau sa mai stau si in parc. Si mai vreau ca doamna sa fie buna cu noi si sa nu ne certe. Apoi, vreau sa imi cumpere tati o consola de jocuri” (Alexandru, clasa a III-a)
„Invatatoarea mea vreau sa fie blanda si sa dea teme potrivite, nici prea multe, nici prea putine. Apoi, vreau sa se faca petrecere la fiecare zi de nastere. Vreau ca vineri sa avem activitati creative, iar luni sa facem sport toata ziua si cu pauza. Marti sa pictam si sa desenam si sa facem concursuri de desen. Iar miercuri si joi putem sa facem ore obisnuite. Vreau sa facem si excursii si sa mergem la Zoo, la Gradina Botanica, in pesteri, la piscina, la film si la patinoar. Si mai vreau intalniri de gradul III cu extraterestri si sa merg la concerte cu Smiley si Ariana Grande” (Clara, clasa a III-a)
„Imi doresc ca doamna sa fie buna cu noi, adica sa nu ne certe si imi mai doresc sa ne dea teme usoare si putine. Si doamna de engleza vreau sa fie buna cu mine. Eu mai vreau ca anul acesta sa invat chestii noi si interesante” (Tudor, tot clasa a III-a)
Ce vor sa fie cand se fac mari
Loreno, elev in clasa I ai carui parinti nu lucreaza, spune ca el ar vrea sa stea „la servici” si sa fie director. O colega a lui vrea sa fie „doamna”, iar alta, „doamna de engleza”.
„Vreau sa ma fac cantareata impreuna cu colega mea de banca. Imi place muzica clasica, dar si muzica pe care o fac oamenii. Dar mai imi place sa fiu si doamna profesoara, cand ma joc cu colegele” (Irina, eleva tot in clasa I)
„Vreau sa conduc metroul, fiindca merge repede” (Mihnea, clasa a II-a)
„Vreau sa ma fac preot, pentru ca imi place, ca sunt mana dreapta a lui Dumnezeu. Merg la slujba in fiecare duminica, ma impartasesc, iar Crezul il stiu putin” (Radu, clasa a II-a)
„Vreau sa devin o mare calareata, strang bani ca sa mai fac niste cursuri” (Mara, clasa a II-a)
„Vreau sa ma fac pompier, ca sa sting focul si sa ajut oamenii. Nu mi-e frica de foc chiar daca arde” (Andrei, clasa a II-a)
„M-am uitat cu tati pe internet si am aflat ca o sa fac robotica anul acesta. Adica o sa fac ceva cu care, daca invat bine, o sa fac roboti cand o sa ma fac mare, pentru ca eu vreau sa fac roboti” (Alexandru, clasa a III-a)
„Eu vreau sa fiu sef si ahitect” (Clara, clasa a III-a)
„Ce meserie as vrea cand voi fi mare? Poate jurnalist sau actor” (Tudor, clasa a III-a)
Intre tablete si „Soacra cu trei iezi”
In lipsa manualelor, intr-o clasa a II-a de la Scoala 311 din Sectorul 6, invatatoarea i-a asteptat pe copii, luni, cu o carte de povesti pe banci: „Soacra cu trei nurori”. Titlul scris cu fonturi gotice pe coperta le pune probleme celor mici.
„Soacra…nu stiu cum se cheama…de Ion Creanga. Am mai citit de Ion Creanga, «Scufita rosie»”, spune Ciprian.
„Cartea de pe banca se cheama «Soacra cu trei iezi» de Ion Creanga. Nu am citit niciodata din Ion Creanga”, marturiseste Andreea.
De la Dan vine si primul raspuns…aproape corect: „«Soacra cu trei…nori» de Ion Creanga”.
Intrebati daca au tablete si telefoane mobile, toti din clasa ridica mana.
Nici elevii de la Scoala 148 din Ferentari, chiar daca multi au bursa sociala, nu sunt straini de tableta si de telefon mobil. „Am telefon, dar nu l-am luat (la scoala – n.r.). Am spart cinci tablete cand eram mic Am spart si un laptop. Mama a zis ca o sa stranga bani si o sa-mi ia o alta tableta”, spune Vlad, elev in clasa I.
Sursa:mediafax.ro