Un amanunt mai putin stiut despre Andi moisescu este ca, in copilarie, acesta a fost parasit de tata.
El a marturisit ca, din aceasta cauza, a pierdut notiunea de tata.
„Pe undeva, e firesc sa uiti. Daca de la 3 ani si jumatate spre 4 ani nu il mai vezi niciodata, nici nu stiu daca apuca sa se dezvolte notiunea asta pana la acea varsta. Ma uit la varsta copiilor mei. Abia de acolo incep sa perceapa lucrurile, de la 3 ani in sus. Dar, stii cum e, pierzi pe undeva, castigi pe alta parte. Poate ca asa am invatat niste lucruri. Poate ca asta a fost o lectie pe care trebuia sa o primesc in viata ca sa o predau frumos mai departe copiilor mei, care se bucura de mine din plin din punctul asta de vedere”, a declarat Andi Moisescu.
„Maica-mea, saraca, a facut tot ce i-a stat in putere. E o eroina in felul ei. Totusi, atunci nu erau atatea pericole in jur cum sunt astazi. Mi-aduc aminte, pe vremea cand eram eu copil, deja din clasa I mergeam singur la scoala. E adevarat, era scoala din capatul strazii, in cartier. Dar mergeam singur. Nu ma ducea cineva la scoala. Am inceput sa fac sport de performanta, din clasa a II-a am plecat in primul cantonament, iar in clasa a III-a am plecat in cantonament doua luni si jumatate. Cum se pleca in cantonamente, de Revelion. Eram la Miercurea-Ciuc. Nu era nimeni inspaimantat, nu avea nimeni nicio problema. Mergeam singur la antrenamente. Mi se pare ca totul era mult mai simplu”, a adaugat el.
Despre primii pasi in televiziune, Andi Moisescu a povestit:
„Veneam din radio, unde stapaneam bine meseria. Am venit in televiziune, unde nu cunosteam deloc meseria. Eram total „p-afarist“! A fost foarte dificil, in primele sase luni, eram de neprivit, mai bine ca tu erai mic si n-ai trait traumele astea (zambeste). In acele luni, in fiecare zi voiam sa renunt si sa ma intorc la radio. Pentru ca nu depaseam bariera asta a faptului ca ma si vad. Era un stres foarte mare pentru mine. Si atat de mare era stresul, incat nu ma puteam concentra. Si nu puteam sa activez niciun mecanism! Eram pur si simplu paralizat de acest stres si de frica faptului ca ma vad. „Daca imi scap o mana in ureche sau in nas? Sau stau cocosat?“ O prostie, evident! Stiu ca a fost foarte dificil.
Sase luni m-am chinuit, timp in care faceam antrenamente incontinuu! Faceam emisia de dimineata cu Florin Calinescu. Am si avut un inceput… nu ii doresc nimanui! Dupa ce ca esti praf, sa te mai puna in combinatie cu cel mai tare! Ca sa poti sa faci comparatie, sa fie evident! Faceam emisia cu el si dupa ce terminam, dupa ce pleca el, refaceam emisia singur. La perete asa! Cu prompter, ma mai ajutau saracii oameni, intrau in direct prin telefon, doar, doar. Zi de zi am facut asta. Sase luni! Citeam promptere cate patru-cinci ore pe zi. Ca sa para ca vorbesc liber. La programul de dimineata ai nevoie si de prompter, nu poti sa o tii numai pe vorbire libera. Mai sunt chestii care mai apar. Sunt anumite lucruri care sunt riguroare si care trebuie sa fie livrate in trei fraze, nu in 30!”.