Daca ar bate vantul mai tare, s-ar simti pana aici, la Iasi, mirosul de praf de pusca, tipetele gloantelor ce cauta cu disperare sa lege cununii cu martirii, sau zgomotul de harlet bezmetic ce sapa gropi comune • Acolo, moartea e pe bune, nu-i aia pe care ai vazut-o in filme. Miroase! O simti! O auzi cum respira greu ca o dihanie care urca scarile cu un sifonier in brate • Propun un fel de reteta originala de a spala poporul de corupti in vreme de razboi
Voi incerca sa nu discut acum, aici, despre motivele pentru care ar trebui sa stam in fata televizorului si sa privim cum altii se bat pentru noi ca pe vremea lui Stefan cel Mare. Evident, omul a fost capabil sa gaseasca arme mult mai performante decat arcul si sabia, dar n-a fost capabil sa-si gaseasca un inlocuitor care sa lupte pentru el. Primul gand, atunci cand vei fi chemat la armata, este acela ca arta diplomatica si tehnologia a evoluat atat de mult incat nu mai este cazul sa mergi pe burta prin transeele sapate tot de tine, sa-ti ochesti dusmanul prin catarea pustii, sa te murdaresti de noroi, sa mori de foame, sa nu te mai intereseze daca colegul care iti da sa bei din sticla lui are hepatita C, sau daca cei care te comanda tipa cam tare la tine… Cel mai probabil aceste ganduri vor fi bune de folosit pe post de hartie igienica atunci cand vezi ca moartea nu-i imbracata in costum de Halloween si nici nu vrea sa-ti asculte bancurile proaste pe care le-ai gasit pe net. Acolo, moartea e pe bune, nu-i aia pe care ai vazut-o in filme. Miroase! O simti! O auzi cum respira greu ca o dihanie care urca scarile cu un sifonier in brate…
Platon: „Nu incerca sa vindeci un popor mare si corupt: cangrena nu se poate vindeca!”
Desi treaba cu razboiul pare din ce in ce mai serioasa, stirile privind declansarea lui par a fi mult mai putin importante decat agenda procurorilor de la DNA sau decat ultimele aventuri ale Biancai Dragusanu. Asta in conditiile in care Iasul se afla la o distanta de aproximativ 11 ore de mers cu masina pana in inima zonei de conflict. Daca ar bate vantul mai tare, s-ar simti pana aici mirosul de praf de pusca, tipetele gloantelor ce cauta cu disperare sa lege cununii cu martirii, sau zgomotul de harlet bezmetic ce sapa gropi comune… ca nu mai este timp de inmormantari ortodoxe, cu alai, pomeniri si predici siropoase. Pentru unii, cei peste 5.000 de oameni care au murit deja acolo pot reprezenta doar o cifra intr-un bilant, pentru altii pot reprezenta un motiv real sa fugi dracului din Iasi cu tot cu catel si purcel si sa tot mergi pana auzi vorbindu-se in jurul tau alte limbi, de preferinta occidentale. Si pentru ca am lungit vorba aiurea, as vrea sa va spun pana la urma si ideea mea, mai creata ca parul pus pe bigudiuri… Propun un fel de reteta originala de a spala poporul de corupti in vreme de razboi. Practic, e vorba de o reteta in care ai nevoie de doar doua ingrediente: un Parlament si un razboi. In mod normal, reteta straveche continea ingredientul „popor” in loc de „Parlament”. Acum, avand in vedere ca motoarele DNA sunt supraturate si se afla la un pas de a exploda, reteta pare perfecta. As propune ca toti parlamentarii nostri, adica reprezentantii cei mai de seama ai poporului, sa fie trimisi la razboi acolo in linia intai. Va fi singurul moment in care ne vom bucura cu totii ca am trimis atat de multi in Parlament. Suficient de multi sa ne reprezinte acolo, pe frontul adevarat. De asemenea, propun ca cei care se vor intoarce, daca va exista vreunul, sa fie premiati de catre procurorii de la DNA. Atunci, nu vom face decat sa respectam ceea ce spunea nen-tu Platon acum peste 2.000 de ani: „Nu incerca sa vindeci un popor mare si corupt: cangrena nu se poate vindeca!”. Deci, la razboi! Inainte, mars!