Un nucleu extrem de galagios si de violent, din ce in ce mai extremist al strazii reproseaza majoritatii parlamentare ca recurge la fel de fel de trucuri legislative, pentru a pune capat independentei Justitiei. Si pentru a relansa coruptia. Lovind naprasnic in statul de drept. Acestui grupuscul virulent i se raliaza, e drept, nuantat, cea mai mare parte a opozitiei politice. Care devine si ea din ce in ce mai radicala. Si exista perspectiva ca acesta sa fie tonul pentru demonstratii stradale, de asta data cu adevarat semnificative. Sa o luam pe indelete si sa vedem ce se intampla de fapt.
Catre guvernele statelor aliate, adversarii schimbarilor legislative in materie de Justitie trimit depese din ce in ce mai alarmante, in sensul ca este afectat statul de drept. Este timpul sa precizam ca, in terminologia Uniunii Europene si cu atat mai mult in terminologia Statelor Unite, nu este vehiculat de fapt acest concept al statului de drept, asupra caruia s-a pronuntat cu insistenta, cu mult timp in urma, mai ales ultimul presedinte al Uniunii Sovietice, Gorbaciov. In Statele Unite si in Uniunea Europeana este utilizat un cu totul alt concept, care defineste ceea ce vrem noi sa spunem prin stat de drept si anume ”domnia legii”. Suprematia legii. Forta dreptului care se opune dreptului fortei. Aceasta este adevarata definitie, daca vreti printr-o traducere mot-a-mot a formulei adecvate la Washington a statului modern, democratic, functional, ferm si, in acelasi timp, pus in slujba drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Statul de drept este o constructie estica, mai ales de tip sovietic, preluata papagaliceste de unii politologi din est, din fostele state comuniste, inclusiv din fosta Germanie Democrata.
Diferenta este de esenta. Pentru ca statul de drept este tradus de catre cei care il clameaza drept un stat care proclama principiile si normele democratice, dar in realitate este administrat prin intermediul institutiilor de forta. Statul de drept reclama domnia legii, chiar si prin incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Existenta in aceasta acceptiune a statului de drept presupune ca, la temelia lui, se afla nu consimtamantul liber al populatiei, pentru asumarea si respectarea stricta a legilor statului, ci impunerea unui asemena respect prin intermediul institutiilor de forta.
Asadar diferenta este fundamentala intre cele doua viziuni si de la aceasta diferenta de natura conceptuala apar si proiectiile diametral opuse divergente din societatea romneasca in ceea ce priveste lupta impotriva coruptiei, implementarea si aplicarea normelor legale.
Cei care se opun revizuirii legilor de organizare a Justitiei si a luptei impotriva coruptiei si instituirii unei raspunderi a procurorilor si judecatorilor pornesc de la premiza ca statul de drept este afectat de o majoritate care in prezent grabita sa opereze schimbari, calca totul in picioare. Problema este ca de cate ori reprezentantii acestei opozitii sunt intrebati care sunt acele principii pe care majoritatea parlamentara incearca sa le infranga, care sunt acele norme in urma carora independenta judecatorilor este diminuata sau procurorii sunt pusi sub control politic, ei sunt incapabili sa dea un raspuns. Invariabil. Niciuna dintre schimbarile operate pana in prezent si care urmeaza sa fie supuse saptamana viitoare unui vot in plenul celor doua Camere, nu ii supune pe procurori vreunui control politic. Dimpotriva. Atat numirea cat si controlul activitatii acestora devine exclusiv apanajul Consiliului Superior al Magistraturii. Pentru contestatari, aici si din aceasta persectiva, este o linie moarta. In ceea ce priveste controlul eventualelor derapaje de la normele de procedura ale unor procurori, savasite din lipsa de profesionalism sau din rea credinta, din nou observam ca, prin modificarile aduse legislatiei, se creeaza o structura alcatuita tot din procurori, alesi nu politic, ci de catre Consiliul Superior al Magistraturii, subordonata nu politicienilor, ci Parchetului General si care beneficiaza exclusiv de apanajul anchetarii si sanctionarii unor derapaje ale avocatilor statului. Din nou, asadar, un drum infundat pentru contestatari.
Dupa ce am vazut care sunt principalele schimbari in domeniul anchetelor penale, sa observam ce se intampla in Justitia propriu-zisa. Din nou, observam ca se inregistreaza un progres. In sensul ca aceasta putere in stat, cea judecatoreasca, prin modul in care urmeaza sa fie numiti in functii de comanda cei mai multi dintre magistrati, scapa in mare masura de controlul politic, exercitat azi prin intermediul presedintelui Romaniei, oricare ar fi acesta, dar care, in mod vadit si intotdeauna, este un om politic. Din perspectiva numirii in functiile de comanda ale sistemului judecatoresc, prin schimbarile preconizate de majoritatea parlamentara, ponderea CSM, institutia care guverneaza intr-o democratie aceast putere judecatoreasca, devine in mod indiscutabil mai mare decat in trecut. In plus, la fel ca si in cazul procurorilor, judecatorii a caror cariera este din ce in ce mai separata de cea a avocatilor statului, pentru a ocupa pozitii in instantele superioare, conform noilor norme, trebuie sa indeplineasca o serie de parametri profesionali, unii dintre acestia vizad vechimea si experienta in munca. Nimic mai firesc. Nici chirugii nu ajung vioara intai in operatii dificile, pana cand nu dobandesc cuvenita experienta. Nu de alta, dar altfel pacientul este in pericol. Si la acest capitol contestatarii alearga urland intr-o fundatura.
Exemple de acest tip sunt neumarate. In aceste conditii, ma intreb care este de fapt obiectivul real al furiei radicalilor liberi din Parlament si din societate? Este posibil ca multi dintre acestia sa fie frustrati tocmai de lipsa argumentelor. Sa fie frustrati si sa devina din ce in ce mai nervosi, tocmai fiindca nu au raspunsuri potrivite la intrebarea ”ce fac rau in materie de independenta Justitiei adeptii schimbarii?”. Frustrarea este cu atat mai mare cu cat, cinstit vorbind, cele mai multe dintre schimbarile legislative care trebuiesc operate sunt generate de decizii ale Curtii Constitutionale, conform carora un numar imens de mare de articole din Codurile penale si de procedura penala s-au dovedit a fi contrare Legii Fundamentale. Si trebuiesc oricum revizuite. In paranetza fie spus, tocmai din acest motiv, la un moment dat, radicalii liberi si-au propus sa se indrepte si impotriva Curtii Constitutionale si sa o puna la zid.
Daca nimeni din acesti contestatri, nici dintre cei mai virulenti, nici dintre cei mai putin virulenti, nu este capabil ca, in mod argumentat si utlizand informatii reale, sa demonstreze unde anume si cum este infranta domnia legi sau independenta Justitiei, atunci este lesne de presupus ca mobilul este de fapt altul. Acela de a sustine institutiile de forta. Impotriva institutiilor democratice. Rezultate direct sau indirect din votul democratic. Unii sunt constienti, altii nu sunt constienti de faptul ca, in cele din urma, ei nu reprezinta altceva decat o masa de manevra. Care, in realitate, se lupta pentru a mentine si a consolida in Romania dreptul fortei. Desigur, sub pretextul luptei impotriva coruptiei. In timp ce, de cealalta parte, a majoritatii parlamentare si sustinatorilor acesteia, obiectivul este reprezentat nu de dreptul fortei, ci de forta dreptului.
Daca stau bine sa ma gandesc, aceasta dihotomie explica si un alt lucru curios. Pe parcursul acestei batalii, care se acutizeaza si se poate transforma in fracturi politice, in violenta si in anarhie, toti protagonistii si de-o parte si de cealalta par sa uite doua realitati. 1) Coruptia, astfel cum a fost ea combatuta pana in prezent, timp de peste 10 ani, in loc sa scada, a crescut. Ceea ce inseamna ca instrumentele de combatere a ei au fost ineficiente. 2). Justitia nu se reduce la cauzele penale si mai ales nu se reduce la dosarele si condamnarile legate de coruptie. Toate acestea reprezinta un segment foarte ingust din ceea ce inseamna Justitie, intr-un stat in care triumfa forta dreptului. Cele mai multe cauze cu care se confrunta Justitia nu au absolut nicio legatura cu procurorii, ci se refera la procese civile de dreptul muncii, de dreptul familiei, de succesiune, de drept comercial s.a.m.d. Dar pentru a intelege toate aceste lucruri, probabil ca este nevoie de o ploaie cu galeata. Si cu apa rece.
Sorin Rosca Stanescu, jurnalist