Organismul uman trăieşte în simbioză cu multe alte microorganisme vii, a căror activitate de bază se reflectă în starea de sănătate a fiecărei fiinţe vii. În fiecare moment, sute de microorganisme contribuie prin activitatea lor la menţinerea sănătăţii intestinului uman. Microbiota reprezintă un complex de microrganisme vii, care asigură sănătatea intestinală. Activitatea microbiotei este coordonată şi condiţionată de existenţa probioticelor şi prebioticelor.
Prima oară, în 1907, Elie Metchnikoff vorbeşte despre rolul colonizării bacteriene a colonului, rolul tipologiei alimentare şi a stilulului de viaţă sănătos din zona mediteraneană, în menţinerea sănătăţii şi longevităţii umane. Între 1989 şi 1995, se definesc probioticele şi prebioticele şi se fac observaţii clinice asupra rolului acestora în menţinerea sănătăţii intestinale.
Apoi, în 2010, se discută despre microbiotă şi rolul acesteia în menţinerea imunităţii generale a organismului, iar în 2015, apar simbioticele.
Probioticele sun microorganisme vii, cu efect benefic asupra florei intestinale, tractului digestiv, pielii, tractului vaginal, imunităţii generale a organismului uman. Denumite ”bacteriile bune”, aceste microorganisme facilitează menţinerea stării de sănătate la nivelul întregului organism.
Prebioticele reprezintă suport pentru dezvoltarea probioticelor, fiind constituite din fibre nedigerabile.
Probioticele previn dezechilibrele gastrointestinale, dermatologice, vaginale şi urinare recurente, reglează tranzitul intestinal, generează protecţie intestinală împotriva patogenilor neprietenoşi, joacă rol de “barieră” prin sprijinul acordat sistemului imunitar. La nivel biochimic, intervin în sinteza complexului vitaminic B1, B2, B6, B12, a acidului folic şi biotinei.
Probioticele pot fi distruse de infecţii, antibiotice, antinflamatoare, de o alimentaţie dezechilibrată, bogată în carne, tocături, sosuri, zahăr rafinat, grăsimi hidrogenate, de un stil de viaţă agresiv, supus stresului cotidian.
O floră intestinală sănătoasă se formează încă din primul an de viaţă şi trebuie menţinută la cote optime pe tot parcursul vieţii. Explică pe larg importanţa florei intestinale sănătoase la copii, cauzele perturbatoare ale acesteia şi soluţiile disponibile în primii ani de viaţă dr. Valeria Herdea, medic primar medicină generală, medicină de familie cu profil pediatrie, în cadrul unui proiect educaţional CSID, susţinut de gama Jarro-Dophilus de la Secom.
CSÎD: Cât de important este echilibrul florei intestinale pentru sănătatea copiilor? De ce?
Dr. Valeria Herdea: Pre şi probioticele au un rol esenţial în creionarea imunităţii umane. În cazul copiilor, sistemul imunitar fiind în plină dezvoltare, provocările cresc pe măsura vârstei. Prezenţa pre şi probioticelor la nivel intestinal permite asigurarea unui echilibru homeostazic. Acest echilibru permite dezvoltarea sănătoasă a Plăcilor Peyer, zone în care se produc liniile de apărare a organismului în faţa bolii. O alimentatie carenţată, îmbolnăvirile frecvente din sfera digestivă (infecţii virale, bacteriene, fungice sau parazitare), infecţiile respiratorii recurente (de la rino-adenoidite, bronşiolite la pneumonii), tratamentele antibiotice prelungite sau repetate, pot constitui tot atâtea cauze ale distrugerii florei intestinale şi implicit ale reducerii capacităţii de apărare a organismului în faţa acţiunii agenţilor patogeni.
CSÎD: Care sunt avantajele naşterii naturale şi ale alăptarii în ceea ce priveşte o flora intestinală echilibrată la bebeluşi?
Dr. Valeria Herdea: Naşterea naturală permite prima colonizare a tubului digestiv, cu bacterii bune, la trecerea prin canalul pelvi-genital matern. Avantajul naşterii naturale este indiscutabil, atât pentru făt cât şi pentru sănătatea mamei. Pe de o parte, copilul preia de la mamă o parte din flora proprie acesteia, intestinul său se colonizează cu bacterii care vor permite derularea proceselor fiziologice din intestin şi activarea liniilor de apărare mult mai rapid decât în cazul bebeluşilor veniţi pe lume prin operaţie cezariană.
Pe de altă parte, nou-născutul, născut spontan, se adaptează mai uşor la provocările vieţii extrauterine. Aventura vieţii umane care începe cu naşterea şi “cucerirea” unei lumi noi are la bază capacitatea de apărare a viitoarei fiinţe, de subzistenţă în mediul extrauterin, pentru că, în absenţa acestei posibilităţi de apărare bine pusă la punct, nou fiinţă va fi ţinta perfectă pentru patogeni de orice fel.
Din păcate, viaţa a demonstrat că o sarcină nu poate fi finalizată întotdeauna cu o naştere naturală. În medie peste 30% dintre sarcini, se finalizează cu naşterea prin operaţie cezariană (în mediul urban, procentul poate ajunge chiar la 50%), din varii motive, legate de pozitionarea fătului, suferinţa fetală sau patologia mamei. Ştiinţa a făcut posibilă depăşirea obstacolelor apărute în faţa imunităţii unui nou–născut, inclusiv la cei proveniţi prin operaţie cezariană. Lupta pentru existenţă dusă de aceşti copii va fi modulată în timp, prin intervenţie externă, alimentaţie naturală, imunomodulare. Important este ca sarcina să se finalizeze în condiţii optime, mama şi copilul să fie sănătoşi şi să treacă bine peste acest prim test major al vieţii lor.
O primă măsură care duce la întărirea sistemului imunitar al unui nou-născut rămâne alăptarea din primele ore de viaţă, dacă se poate din sala de naşteri. Alăptarea rămâne standardul de aur în vederea menţinerii stării de sănătate optime a oricărui nou-născut, indiferent de modul în care acesta a venit pe lume.
Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, alăptarea în primele 6 luni de viaţă şi, dacă este posibil, în primii 2 ani de viaţă conferă oricarui copil sănătatea şi rezistenţa de a face faţă luptei împotriva viitoarelor boli cronice. Conform studiilor, alăptarea reduce riscul de obezitate, dislipidemie, boli cu determinism metabolic, tulburări de comportament, neoplazii. Avantajul major al alăptării, în afara incontestabilei legături dintre mamă şi copilul ei, rămâne şi modularea florei intestinale a copilului, cu flora sănătoasă provenită de la mama sa.
CSÎD: În afară de tipul naşterii şi de alăptare, ce alţi factori afectează echilibrul florei copilului?
Dr. Valeria Herdea: Viaţa extrauterină implică numeroase provocări pentru copilul nou-născut: de la laptele matern la alimentele de diversificare sau alimentaţia copilului mic, fiecare etapă va fi definitorie pentru sănătatea copilului. Alimentaţia săracă în fibre vegetale şi bogată în grăsimi, administrarea de antibiotice sau tratamente agresive, tulburările digestive constante: constipaţie, diaree, dureri abdominale etc. sunt tot atâţia factori care perturbă sau chiar distrug flora sănătoasa a copilului şi cresc riscul de îmbolnăviri în sfera digestivă.
CSÎD: Cum se manifesta dezechilibrul florei intestinale la copii? Ce simptome ar trebui să ne îngrijoreze?
Dr. Valeria Herdea: Sănătatea microbiotei intestinale se reflectă în starea de bine a copilului: copilul este vioi, activ, are un apetit sănătos, achiziţii neuro-psiho-motorii foarte bune, creşte respectând parametrii pentru vârstă şi talie. Dezechilibrele de la nivel intestinal pun o serie de probleme care s-ar putea încadra de la o stare tranzitorie de disconfort până la o stare generală semnificativ modificată, tradusă adesea prin: dureri abdominale intermitente, meteorism abdominal, eliminare de gaze intestinale, paloare, inapetenţă, modificări de comportament (agitaţie sau astenie marcată, oboseală nejustificată) sau tulburări de somn.
Falimentul creşterii ponderale sau al celei staturale survin în timp. Frecvent, copilul trece prin examinări medicale succesive, investigaţii repetate, fără a se pune un diagnostic de certitudine. Diagnosticul rămâne unul de excludere, iar recuperarea necesită timp, răbdare şi complianţă din partea familiei.
CSÎD: Ce putem face pentru a restabili echilibrul florei intestinale?
Dr. Valeria Herdea: Echilibrul florei intestinale rămâne dependent în mod direct de tipul de alimentaţie, de prezenţa unor comorbidităţi, de intervenţia de corectare precoce a carenţelor evidenţiate clinic şi paraclinic. Alimentaţia naturală, diversificarea corectă nu sub 17 săptămâni şi nu tardiv după 24 de săptămâni de viaţă, trecerea progresivă la alimentaţia de adult, menţinerea echilibrului fiecărei mese în viaţa de adult, în raportul proteine- lipide- glucide, micro şi macro nutrienţi, consumul de alimente proaspete, de legume, fructe, lactate fermentate, peşte, rămân garanţia sănătăţii organismului.
Administrarea de probiotice se face cu respectarea câtorva reguli clare: recomandarea rămâne strict medicală, personalizată, se utilizează în practică tulpini de probiotice cu studii clinice serioase, sigure, a căror eficienţă a fost dovedită clinic.
CSÎD: Care este importanţa probioticelor pentru sănătatea copiilor? Exista percepţia că acestea susţin doar sistemul digestiv.
Dr. Valeria Herdea: Probioticele şi prebioticele, prin echilibrarea florei intestinale, susţin sănătatea întregului organism al copilului – îl protejează de infecţii, ajută la digestia reziduurilor, la asimilarea multor vitamine şi aminoacizi esenţiali, modulează imunitatea, pot contribui la reducerea alergenilor din dietă prin secreţia de enzime pe care organismul nu le produce.
CSÎD: Care sunt alimentele cu probiotice recomandate copiilor? Toate alimentele fermentate sunt surse de probiotice?
Dr. Valeria Herdea: Alimentele cu conţinut înalt de probiotice sunt în general alimente simple, la îndemâna tuturor. Dieta mediteraneană rămane de bază: lactatele fermentate- chefir, iaurt, brânzeturi, legume, fructe, proteine vegetale (năut, amarant, chia) şi peşte.
CSÎD: Când se recomandă administrarea de suplimente alimentare cu probiotice/prebiotice şi simbiotice la copii?
Dr. Valeria Herdea: Administrarea probioticelor este recomandată într-o paletă largă de afecţiuni, respectând criteriile stabilite de către forurile medicale internaţionale.
Administrarea respectă câteva criterii:
-anamneză şi consult clinic ale copilului înainte de a decide administrarea oricărui produs;
-alegerea probioticului cu impact optim benefic asupra stării de sănătate a copilului;
-alegerea unui probiotic care să fie sigur, eficient;
-durata de administrare corespunzătoare afecţiunii aflate în tratament (poate varia de la 7 zile la luni de zile);
-complianţa parentală în administrarea medicaţiei;
-respectarea condiţiilor de depozitare, administrare a medicaţiei
-respectarea formei de administrare pentru vârsta copilului.
Probioticele pot fi utilizate în:
-afecţiuni digestive: colica bebeluşului, diareea estivală, diareea cronică, diareea post-antibioterapie, sindromul de intestin iritabil;
-afecţiuni respiratorii;
-antibioterapie;
-afecţiuni urinare;
-afecţiuni genitale.