Episcopul Husilor : „Să fim transparenți unii față de ceilalți. Păcatul ne îndeamnă să ne ascundem, să ne mascăm, să cosmetizăm conținutul relațiilor dintre noi”

0
93

De Sărbătoarea Botezului Domnului, Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie a oficiat Sfânta Liturghie și Slujba Aghesmei Mari la Catedrala Episcopală din Huși.

Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele consilier eparhial Vladimir Beregoi, părintele secretar eparhial Sofian Gaman și părintele lector univ. Roger Coresciuc.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de o parte a Corului Byzantion, dirijat de domnul Adrian Sârbu.

În cuvântul de învățătură, Ierarhul Hușilor a explicat expresia  «cerurile s-au despicat», folosită de Sfântul Evanghelist Marcu în relatarea momentului Botezului Domnului Hristos:

«Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El» (Marcu 1, 10)

„Sărbătoarea de astăzi ne descoperă un adevăr fundamental. Dumnezeu-Fiul, Logosul întrupat, Cuvântul lui Dumnezeu, a venit în lume ca să ne facă părtași vieții Dumnezeieștii Treimi.

Botezul Domnului Iisus Hristos este evenimentul prin care noi suntem martori tainei cerurilor deschise.

Sfântul Evanghelist Marcu ne spune că cerurile au fost despicate când L-au văzut pe Dumnezeu-Omul în Iordan. De atâta măreție, cerurile erau covârșite de puterea și energia Duhului Sfânt, după ce Iisus Hristos ridică, împreună cu El, lumea, atunci când iese din repejunile Iordanului.

Sfântul Grigorie Palama ne spune că cerurile au devenit ca niște propovăduitori ai Treimii. Fiul este în repejunile Iordanului; Dumnezeu-Tatăl glăsuiește: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru care am binevoit»; Duhul se pogoară în chip de porumbel asupra Fiului.

Cerurile s-au despicat, la acest eveniment al Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, din două motive.

Primul motiv este că, odată cu neascultarea și păcatul lui Adam, cerurile au fost închise. Prin venirea Noului Adam – Mântuitorul Iisus Hristos – în lume, prin botezarea Lui în Iordan, cerurile se despică în două.

Al doilea motiv este ceea ce însuși Hristos ne învață, că prin rugăciune și prin ascultare desăvârșită față de Dumnezeu-Tatăl, cerurile se deschid.

Sfântul Grigorie Palama ne spune că cele petrecute Lui – lui Hristos în repejunile Iordanului – le-a făcut pentru noi, ca noi înșine să devenim părtași acestor ceruri deschise, în ziua Epifaniei – a arătării Sfintei Treimi în lume.

Sfântul Evanghelist Marcu folosește același verb, «se despică», atunci când se referă la momentul răstignirii Domnului Hristos, Care, fiind pe Cruce, a strigat către Dumnezeu-Tatăl: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit…», și  îndată catapeteasma templului s-a despicat.

Rolul acestei catapetesme – care despărțea Sfânta de Sfânta Sfintelor – era ca oamenii să nu poată avea acces la măreția prezenței lui Dumnezeu care se afla, cu prisosință, în Sfânta Sfintelor.

Odată cu despicarea acestei catapetesme, omul se poate împărtăși de măreția slavei lui Dumnezeu descoperită prin jertfa de pe Cruce, care este iubirea lui Dumnezeu.

La fel, în ziua Botezului Domnului, despicându-se cerurile, care sunt ca o catapeteasmă între lumea noastră pământească și Dumnezeu, devenim părtași slavei celei dumnezeiești, devenim părtași acestei revelații unice din istoria umanității: descoperirea Sfintei Treimi”.

Părintele Episcop Ignatie a vorbit despre modelul pe care îl constituie Preasfânta Treime pentru relațiile interumane:

„Fiecare, în parte, am trăit această taină pe care ne-o împărtășește sărbătoarea de astăzi.

Odată cu botezul nostru, prin rugăciune și prin ascultare, ni s-au deschis cerurile.

Am fost botezați în numele Sfintei Treimi, care înseamnă iubire reciprocă și putere comună.

Importanța sărbătorii de astăzi este una covârșitoare. Cerurile se deschid ca noi să vedem Preasfânta Treime, iar viața omului să devină părtașă vieții Dumnezeieștii Preasfintei Treimi. Persoanele Sfintei Treimi sunt desăvârșite. Nu există nicio distanță între Persoanele Sfintei Treimi. Sunt transparente una față de cealaltă și sunt interioare una față de cealaltă.

Suntem chemați să ne asumăm acest mod de viețuire al Treimii, care ni se descoperă în ziua când Hristos se botează în Iordan.

Să nu existe niciun fel de distanță sufletească între noi. Să trăim o stare de comuniune deplină. Să simțim că suntem – duhovnicește vorbind – unul în celălalt.

Să ne asumăm unul pe celălalt atât de profund încât să spunem, asemenea Sfântului Apostol Pavel, că nu mai trăim noi, ci celălalt trăiește prin noi. Sfântul Pavel spunea că «nu mai trăiește el, ci Hristos trăiește în el». Așa de profund trăia comuniunea cu Hristos.

Ar trebui să devenim atât de interiori unii față de ceilalți, atât de minunat să ne cunoaștem și să facem pelerinaj înspre inima celui de lângă noi, încât să simțim că este în noi, că ne este atât de interior încât nu putem concepe viața fără celălalt. Aceasta înseamnă interioritatea dintre oameni. Să ajungem la conștiința că nu putem trăi fără cel de lângă noi.

La fel, pe plan spiritual, ar trebui ca Dumnezeu să devină atât de interior ființei noastre, încât să spunem că nu putem concepe viața aceasta fără El”.

Preasfinția Sa a explicat ce presupune transparența față de ceilalți:

„Să fim transparenți unii față de ceilalți.

Păcatul ne îndeamnă să ne ascundem unul față de celălalt, să ne mascăm, să cosmetizăm conținutul relațiilor dintre noi. În felul acesta nu suntem sinceri, ne mințim unii pe ceilalți.

La nivel comportamental, relațional, putem transmite că suntem deosebiți și că persoanele de lângă noi înseamnă ceva, însă în inima noastră să nu valoreze absolut nimic.

Transparența dintre noi, ca persoane, este cea care, prin înduhovnicire, prin venirea Duhului Sfânt, ne face atât de diafani unii față de ceilalți, încât nu ne putem minți și ne responsabilizează.

Avem responsabilitatea de a fi atât de transparenți față de cei de lângă noi, încât nu avem cum să îi aruncăm într-o iluzie, într-o minciună.

Sărbătoarea de astăzi, când cerurile se despică, ne învață să ne gândim că cerurile se pot deschide doar dacă avem atitudine de ascultare față de Dumnezeu și rugăciune – starea de vorbire profundă a inimii noastre cu El.

Atunci existența noastră poate deveni ca un loc al Iordanului în care ne vorbește Preasfânta Treime, iar zidul – catapeteasma – păcatului care se interpune între noi și Dumnezeu să fie rupt.

Preasfânta Treime să pătrundă și să își facă locaș în biserica trupului nostru, ca noi să devenim părtași mărețiilor pe care Dumnezeu le descoperă”.

În cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie a hirotonit întru ieromonah pe părintele ierodiacon Sofian Gaman, secretarul eparhial al Episcopiei Hușilor.

A urmat apoi Slujba Aghesmei Mari, oficiată în spațiul amenajat în fața statuii Sfântului Voievod Ștefan cel Mare.