Oamenii de stiinta au dezbatut indelung daca transa hipnotica este o stare neurofiziologica separata sau pur si simplu un produs al asteptarilor unei persoane hipnotizate. Este sau nu adevarata hipnoza? Iata la ce concluzii au ajuns oamenii de stiinta!
Un studiu publicat de cercetatorii de la Stanford ofera unele dovezi pentru prima explicatie, dupa ce au constatat ca anumite parti ale creierului functioneaza diferit sub hiponoza decat in timpul constiintei normale.
Studiul a fost realizat cu imagistica prin rezonanta magnetica, o metoda de scanare care masoara fluxul de sange in creier. S-au descoperit schimbari in activitatea din zonele creierului despre care se crede ca sunt implicate in atentia concentrata, monitorizarea si controlul functionarii organismului, precum si constientizarea si evaluarea mediilor interne si externe ale unei persoane. Specialistii au destule dovezi care indica faptul ca, in momentul in care o persoana se afla sub hipnoza, creierul lucreaza diferit.
Imagistica functionala este un instrument ale carui rezultate pot fi dificil de interpretat, mai ales atunci cand un studiu analizeaza nivelul de activitate in multe zone ale creierului.
Cu toate acestea, descoperirile ar putea explica absorbtia intensa, lipsa constiintei de sine si sugestibilitatea care caracterizeaza starea hipnotica. O constatare deosebit de interesanta este aceea ca subiectii hipnotizati au prezentat o scadere a interactiunii dintre o regiune profunda a creierului care este activa cand vine vorba de visatul cu ochii deschisi si reflectia personala si zonele cortexului prefrontal implicate in planificarea si executarea sarcinilor. Aceasta interactiune slaba a sugerat o explicatie pentru lipsa de sine a subiectilor hipnotizati. De aceea hipnotizatorul poate face un antrenor de fotbal sa danseze ca o balerina fara ca acesta sa fie constient de ceea ce face. Acest lucru ar putea explica, cel putin partial, de ce hipnoza este un instrument eficient in psihoterapie, pentru a face oamenii sa priveasca o problema dintr-o noua perspectiva.
Cercetatorii au analizat mai mult de 500 de subiecti potentiali pentru hipnoza si apoi au comparat activitatea creierului la 36 de persoane care au avut cele mai mari calificative la testele care masurau susceptibilitatea la hipnoza cu 21 de persoane care au avut cele mai scazute scoruri.
Activitatea creierului in timpul hipnozei a fost, de asemenea, comparata cu activitatea in timpul perioadelor de odihna si in timpul unor sarcini care solicitau memoria, atat pentru grupul cu susceptibilitate ridicata, cat si pentru cel cu susceptibilitate scazuta. in timpul hipnozei, subiectii au fost ghidati prin doua proceduri pentru inductie hipnotica.
Cercetatorii au analizat mai mult de 500 de subiecti potentiali pentru hipnoza si apoi au comparat activitatea creierului la 36 de persoane care au avut cele mai mari calificative la testele care masurau susceptibilitatea la hipnoza cu 21 de persoane care au avut cele mai scazute scoruri.
Activitatea creierului in timpul hipnozei a fost, de asemenea, comparata cu activitatea in timpul perioadelor de odihna si in timpul unor sarcini care solicitau memoria, atat pentru grupul cu susceptibilitate ridicata, cat si pentru cel cu susceptibilitate scazuta. in timpul hipnozei, subiectii au fost ghidati prin doua proceduri pentru inductie hipnotica.
Intr-una au fost instruiti sa isi imagineze un moment cand au simtit fericire. in cealalta li s-a spus sa isi aminteasca sau sa isi imagineze o vacanta. Toti subiectii au fost rugati sa evalueze cat de profund au simtit ca au fost hipnotizati in timpul inductiilor.
Desi unii cercetatori continua sa sustina ca hipnoza este o stare produsa de asteptarile oamenilor, nu de biologie, la un moment dat devine un joc de cuvinte care se autocompleteaza. Hipnoza devine un fel de aplicatie pe care nu ai folosit-o niciodata pe telefonul mobil. Are tot felul abilitati pe care oamenii se gandesc sa le foloseasca. Dar daca nu le-ai folosit, nici telefonul nu o va face. sursa: eva.ro