„Nu poti progresa prin discursuri. România nu este o sala de amfiteatru,este o uriasa familie si dimineata nu le dai pruncilor sa manânce vorbe,ci o cana de ceai si-o felie de pâine cel putin. In familia asta mama si tata nu trebuie sa-si inghita lacrimile ca sa nu-i vada copii umiliti ca sunt someri sau pensionari de nevoie. Bunicii nu trebuie sa tresara pâna la infarct când vad postasul, stiind de prea multi ani ca nu le-aduce vreo veste buna. Verisorii si cumnatii fugiti ca din teava de tun oriunde au vazut cu ochii ca sa scape de saracie dupa ce-au scapat de Ceausescu nu pot fi capsunarii de la care familia sa astepte singurul sprijin. Familia româneasca a fost sacrificata indeajuns. Familia româneasca are nevoie de siguranta zilei de mâine, de un dram de bucurie adevarata, de copii care sa intre cu dreptul in clasa I-a,de tineri care sa gaseasca in tara echivalentul oferit de strainatate, de stabilitate si bunastare. Pentru ca merita !”