Mona Pivniceru, un tehnocrat, a fost numita ministru al Justitiei sub USL. Masura a fost agreata de ambele partide. Apoi, a fost eliminata. De catre PSD. A fost prima mare fisura care a condus la ruperea aliantei. Tudorel Toader este un tehnocrat. Tot la Justitie. Sustinut de ambele partide. Eliminarea lui va rupe coalitia. Mai devreme sau mai tarziu. E inevitabil.
Corifeii majoritatii parlamentare ar trebui sa aiba in vedere lectia pe care ne-a servit-o Uniunea Social Liberala atunci cand, sub presiunea PSD, Mona Pivniceru, venita la Justitie pe algoritmul PNL, a fost scoasa din joc. Pentru ca interimar la Justitie sa ajunga Victor Ponta. A fost inceputul sfarsitului. Pentru ca liderul de atunci al PSD, in baza pactului diavolului pe care l-a incheiat cu Traian Basescu, a adus-o la DNA pe Laura Codruta Kovesi. Iar maniera in care i-a fentat pe liberali a determinat ca nu peste mult timp USL sa se rupa. A fost un act sinucigas. Pentru alianta. Pentru PNL, care mai tarziu a fost infrant in alegeri. Pentru marele PNL, care a iesit un fas. Si, in final, pentru artizanul acestei operatii rau inspirate sau ticalos inspirate, Victor Ponta.
Se aude ca istorria s-ar pute repeta. Este adevarat, cu nuante diferite. De aceasta data, ministrul Justitiei tehnocrat, un produs tot al scolii din Iasi, a venit pe algoritmul politic al PSD. In acelasi timp, el este mai degraba sustinut de ALDE. Ambii ministri ai Justitiei, Mona Pivniceru si Tudorel Toader au cateva trasaturi comune de natura profesionala, dincolo de cele conjuncturale pe care le-am enumerat mai sus. Ei provin din scoala juridica de la Iasi. O scoala cat se poate de serioasa. Sunt cele mai bune produse ale Iasiului universitar. Specialisti de talie nationala si internationala. Recunoscuti ca atare in mediul academic. Cu o autoritate incontestabila in randul magistratilor. Dar, mai ales, ii uneste pedanteria. Se grabesc incet. Actioneaza in pasi mici, utilizand exclusiv argumente juridice, logica formala si nu iau decizii decat dupa ce studiaza in profunzime consecintele acestora. Doua personalitati, care fiecare in parte ar fi putut – si una inca mai poate – sa reformeze Justitia din temelii. In mod sistematic si nu heirupist. Mai putin grabit decat vor unii, dar in mod implacabil. Sunt chirugi ai sistemului. Nu au tinut in mana barda. Lucreaza fin. Cu bisturiul si cu laserul.
Ne-am putea afla intr-un scenariu asemanator celui nefast in care Victor Ponta a facut presiuni asupra lui Crin Antonescu pentru ca, in final, Mona Pivniceru sa fie ejectata de la Justitie. Motivul ar putea fi acelasi. Respectiv un pact al diavolului. O intelegere cu sistemul. Pentru care Tudorel Toader reprezinta un pericol de moarte. In schimbul a altceva. Mai poate exista si o a doua explicatie. Graba. Graba care strica treaba. Graba lui Dragnea de a obtine mult discutata odonanta de urgenta privind amistia si gratierea.O ordonanta obiectiv necesara. Dar, subiectiv, utila din varii motive pentru el insusi. In fine, pot exista si alte motive. Cand ne uitam insa la consecintele care pot surveni, pentru moment prea putin conteaza ce forte si sub ce pretexte actioneaza pentru ejectarea lui Tudorel Toader.
Consecinta politica va fi, cum aratam la inceput, ca mai devreme sau mai tarziu, pornind din acest punct, majoritatea parlamentara se va rupe. In planul Justitiei, consecinta este ca procesul de reformare va fi oprit. Intors din drum. Sau schimonosit. Pur si simplu, pentru ca reforma Justitiei este o operatie atat de complicata, incat nu poate fi facuta decat sub bagheta unui mare profesionist. Dar mai exista o consecinta, de-a dreptul perversa.
Consecinta perversa a eventualei aruncari peste bord a lui Tudorel Toader, cu sau fara mizeria pusa la cale in Parlament, este ca niciunul din cei care il va urma nu va putea gira o ordonanta de urgenta a Guvernului pe amnistie sau gratiere, fara a starni un scandal infinit mai mare, fara a genera reactii infinit mai puternice, in comparatie cu o eventuala Ordonanta de Urgenta, care ar fi data de Guvernul Romaniei, avandu-l in echipa la Justitie pe Tudorel Toader.
Pana la urma – trebuie spus – si acesta este responsabil cel putin cu o explicatie. De ce se opune totusi unei ordonante de urgenta, pe care, pana la Traian Basescu, au dat-o toate guvernele, inclusiv guvernul comunist, cam din zece in zece ani? O procedura impartasita si utilizata constant, atat in statele nedemocratice, cat si in statele democratice.
E adevarat. Nu e normal sa fac o ordonanta de urgenta cu un asemena impact de dragul unui om. Fie acesta Liviu Dragnea. Dar este la fel de anormal sa nu dai o amnistie si gratiere tot din cauza unui om. Care ar fi acelasi Liviu Dragnea.