Sa analizam cat se poate de obiectiv politica pe care Partidul National Liberal o face in opozitie fiind. Care sunt obiectivele PNL? Care sunt mijloacele prin care principalul adversar al puterii ar putea sa isi atinga aceste obiective? Dar, inainte de toate, ar trebui sa vedem daca tintele alese de liberali sunt sau nu cele corecte. Daca nu care cumva acestia alearga dupa cai verzi pe pereti.
Viata politica a unui partid nu se sfarseste odata cu pierderea alegerilor. Este contrar oricarei ratiuni, oricarei logici, ca o formatiune politica invinsa in alegeri, chiar si la un scor umilitor, asa cum s-a intamplat in 2016, sa depuna armele si sa ia pauza pentru patru ani, asteptand ca atunci zarurile sa se rostogoleasca altfel. Dupa un esec cum este cel suferit de liberali la ultimele alegeri, orice om cu capul pe umeri stie ca nu vine in mod automat un succes dupa o penitenta de patru ani. Dimpotriva.
Daca PNL sta cu bratele incrucisate, asteptand ca socialistii sa se erodeze la guvernare, iar electoratul sa basculeze pur si simplu la capatul unui ciclu electoral in directia contrara, s-ar putea sa aiba o surpiza urata. Un partid in mod evident se erodeaza la guvernare si sufera pierderi electorale substantiale, dar nu este deloc obligatoriu ca acest fenomen sa se contabilizeze pozitiv in favoarea PNL. S-ar putea ca liberalii sa constate stupefiati ca, dupa ce au stat cu bratele incrucisate patru ani, para malaiata nu a cazut in curtea lor, ci alaturi. In favoarea unui alt partid. Sau pur si simplu ingrosandu-se numarul celor care absenteaza de la vot.
PNL, ca orice partid cat de cat semnificativ care a pierdut alegerile si este silit sa stea in opozitie, are in continuare ca obiectiv politic primordial castigarea guvernarii. In opozitie fiind, el trebuie sa faca tot ce este posibil pentru a demonstra unor paturi cat mai largi de populatie ca este pregatit in orice moment sa conduca mai eficient Executivul, ca are un program mai bun, mai realist, mai usor e implementat si care le poate aduce romanilor mai multa bunastare. Ceea ce ar insemna ca PNL sa-si ajusteze permanent politicile in functie de schimbarile care au loc la nivel national si international. In toate planurile. Si sa semnalizeze continuu ca isi adapteaza in asa fel politica, incat sa poata prelua in orice moment, cu succes, stafeta guvernarii.
Apoi, PNL trebuie sa ii demonstreze opiniei publice ca nu este singur. Ca ocupa varfuri de cupola ale unor aliante politice interne si externe, a unor parteneriate cu societatea civila si cu presa, instrumente care, odata adjudecate, pot fi utilizate oricand este necesar pentru rasturnarea majoritatii existente si formarea unei alte majoritati pe care sa o poata conduce cu succes in directia unei guvernari liberale. Mai mult chiar. In acest interval de timp, PNL, prin cei mai activi membri ai sai, ar trebui sa incerce atat in plan central, cat si in plan local sa incheie intelegeri punctuale cu reprezentanti vulnerabili ai arcului majoritar, care pot deveni oricand dizidenti, iar apoi sustinatori ai unei majoritati alternative.
PNL, in opozitie fiind, are datoria de a demonstra in fiecare zi ca doreste sa vina la guvernare, ca este capabil sa-si asume puterea executiva si ca poate face lucruri mai bune decat adversarii sai. O asemenea atitudine, un asemenea tip de comportament, ar trebui sa caracterizeze lupta politica a liberalilor de la varf si pana la cele mai mici organizatii ale partidului in teritoriu.
Sustinerea si propulsarea unui candidat prezidential nu este scopul principal al unui partid politic. Scopul principal este sa obtina guvernarea. In subsidiar, este desigur important daca un partid are forta necesara de a instala din randul sau o persoana in cea mai importanta functie in stat. Cu atat mai mult daca acea persoana, exploatand lacunele Constitutiei, actioneaza la randul ei pentru propulsarea respectivului partid, oferindu-i un credit din propria sa zestre electorala.
Din aceasta perspectiva, ce putem spune ca s-a intampat in cazul PNL? PNL a luat peste noapte trei decizii cardinale. L-a adus pe Klaus Iohannis de la Sibiu si l-a ales in fruntea partidului, in calitate de presedinte, ignorand faptul ca acesta nu avea nici cultura si nici experienta liberala. A anuntat o fuziune cu PDL, fostul adversar politic al liberalilor, fara a lua masurile necesare pentru ca acest proces sa decurga in mod accelerat, organizandu-se intr-un timp rezonabil alegeri democratice de jos in sus, pentru stabilizarea tuturor structurilor partidului de la nivel central si local. Fuziunea accelerata a fost ratata si, ratand rundele de alegeri care au urmat, PNL a orbecait atat sub aspect doctrinar cat si sub aspect structural. In fine, o alta decizie luata in graba de catre PNL a fost aceea de a-l sustine pe Klaus Iohannis in campania prezidentiala. In aceasta directie, actionand aproape cu disperare, PNL si-a consumat o buna parte din energii si si-a sacrificat o buna parte din principii. In loc sa-l oblige pe Klaus Iohanns sa gandeasca si sa actioneze ca un liberal, partidul a actionat in sens contrar, conformandu-se strategiei unei singure persoane. Si, implicit, subordonandu-se in totalitate acesteia. Cea mai grava consecinta a fost ca, urmandu-l in mod neconstitutionl pe Iohannis, PNL si-a pierdut intr-un timp record atat substanta nationala si cat substanta liberala. Si, aproape automat, a dezamagit o buna parte a electoratului propriu. Astfel incat toti cei care au crezut si cred ca este extrem de importanta lupta pentru drepturile si libertatile fundamentale ale omului, pentru dezvoltarea societatilor mici, mijlocii si mari detinute de capitalul autohton, pentru o politica care sa sustina interesul national si suveranitatea statului, i-au parasit pe liberali, preferand sa stea acasa sau sa acorde sustinere altor partide.
Bomboana pe coliva a pus-o PNL atunci cand, cochetand cu multinationalele si cu Serviciul Roman de Informatii condus in respectiva perioada de tandemul Maior-Coldea, a sustinut in forta formatiunea politica de laborator numita Uniunea Salvati Romania si pe Dacian Ciolos, in intervalul de un an cat a condus in mod catastrofal Executivul Romaniei. Cu autoritatea si asa grav zdruncinata, cu o credibilitate aflata sub semnul intrebarii, PNL a cedat in acest fel in mod deliberat o parte din electoratul captiv in beneficiul USR, a lui Dacian Ciolos si al presedintelui Klaus Iohannis. Si a urmat dezastrul, pe care atat de multi l-au prevazut, din alegerile locale si parlamentare.
Astazi, istoria se repeta. Pentru ca PNL nu a invatat nimic din greselile trecutului apropiat. Este un partid incapabil sa identifice in interiorul sau adevaratii lideri, sufera de o tentatie fatala de a acecsa lideri din afara partidului serviti pe tava de grupuri de interese ilegitime, cocheteaza intr-un mod absolut condamnabil cu statul paralel, cu asa-zisii avertizori de integritate si este oricand dispus sa ajute Romania sa-si dea cate un autogol in relatiile externe.
PNL a abandonat de mult deviza ”prin noi insine”, a carei implementare in politica i-a adus candva glorie acestui partid. Consecinta este ca impactul liberal s-a diminuat atat de mult incat nici macar presedintelui Klaus Iohannis, adus la Cotroceni de catre liberali cu mari sacrificii, acest partid nu ii mai este de niciun folos. Ceea ce se vede cu ochiul liber si constituie azi maxima umilinta pentru liberali.
Cum altfel, daca nu ar fi adevarate toate cele de mai sus, s-ar putea explica faptul ca PSD sta electoral foarte bine, aproape de nivelul atins imediat dupa alegeri, in ciuda faptului ca a schimbat deja doua guverne si zeci de ministri, zguduit fiind si de scandaluri interne si de scandaluri in plan extern, iar aliatul sau ALDE, partid de sorginte liberala, este in plina ascensiune electorala? Daca lucrurile continua asa, la capatul viitoarelor alegeri s-ar putea sa constatam ca PNL a disparut de pe scena politica, urmand exemplul fatal al PNTCD, locul acestuia in dreapta spectrului politic fiind luat tocmai de ALDE.