In Evul Mediu, angelica era considerata un adevarat panaceu pentru multe afectiuni. Secolele care au trecut nu au diminuat cu nimic larga utilizare terapeutica a acestei plante medicinale de exceptie, cunoscuta si sub numele de iarba ingerilor.
Planta de leac din gama celor mai cunoscute si mai apreciate, angelica are un spectru larg de actiune terapeutica. Privind la efectul asupra sistemului digestiv, se remarca actiuni antibiotice, antiseptice, depurative, antifermentative, calmante ale durerilor gastrice, digestive, stimulatoare ale apetitului si ale secretiei hepatopancreatice. Ca urmare, angelica este un redutabil aliat impotriva gastroduodenitei cronice, arsurilor stomacale, ulcerului gastroduodenal, cirozei, dischineziei biliare, enteritei, balonarii sau bulimiei pe fond nervos. Se administreaza sub forma de decoct din radacini si din seminte, tinctura (cate o lingurita, de trei-patru ori pe zi, inainte de mese) sau pulbere din radacini si seminte uscate si macinate fin, care se tine sub limba timp de cinci minute.
Angelica a demonstrat in timp o actiune benefica in lupta cu bolile respiratorii cum sunt astmul bronsic, bronsitele cronice, gripa, tusea, febra, tuberculoza, sinuzita. Administrarea plantei se face sub forma decoctului, a tincturii, a uleiului volatil (in doze reduse), precum si prin mestecarea semintelor de trei ori pe zi, metoda ce a dovedit efecte benefice notabile.
De asemenea, angelica se evidentiaza ca un bun sedativ ale sistemului nervos, cu efecte antinevralgice, analgezice si antispastice. Este un dovedit aliat in starile de astenie fizica si intelectuala, nevralgii, agitatie nervoasa, stres, migrene, oboseala, anxietate, stari depresive, dureri de cap, spasme de origine nervoasa.
Uleiul din seminte de angelica este renumit pentru capacitatea de a ajuta concentrarea nervoasa si de a sustine memoria, gratie stimularii cerebrale pe care o genereaza. Demn de mentionat este faptul ca aceleasi proprietati care o recomanda celor tineri se dovedesc de un real folos si in cazul varstnicilor, intarziind procesul de imbatranire prin sustinerea activitatii cerebrale. De asemenea, angelica poate fi folosita cu succes, sub forma de comprese cu decoct sau tinctura diluata, intr-o multitudine de afectiuni externe, cum ar fi eruptiile tegumentare, eczemele, plagile, acneea, contuziile si ulceratiile de tot felul. Totodata, angelica este unul dintre cei mai buni prieteni vindecatori ai celor aflati in convalescenta.
Angelica nu poate lipsi din arsenalul plantelor vindecatoare cu care omul modern vine in fata bolilor secolului – si nu numai. Este de folos sub forma de infuzie – radacini, seminte si tulpini, o lingura la 250 ml apa clocotita (se infuzeaza acoperit 10-15 minute si se beau doua-trei cani cu ceai pe zi, inainte de mese), decoct – 10-15 g radacini uscate la 500 ml apa (se fierbe 10-15 minute la foc mic si se beau doua-trei ceaiuri pe zi, inainte de mese), macerat din radacini si din seminte (in parti egale), care se prepara din 20 g planta la un litru de apa rece (cu efect in afectiunile digestive acute) sau tinctura din radacini, 20 g in 100 ml alcool (se lasa la macerat timp de zece zile si se iau cate 10-20 de picaturi de trei ori pe zi, inainte de mese, intr-o cura de 30 de zile).
Nu degeaba este angelica o planta considerata ca avand nenumarate beneficii – pe langa cele terapeutice, se poate vorbi si despre prezenta ei in cosmetica. De pilda, se adauga in formulele de parfumuri sau este parte a unor masti cosmetice cu efect asupra tenului seboreic: pasta din pulbere fin macinata de angelica se umezeste pana la consistenta cremoasa, se aplica timp de 30 de minute, apoi se clateste.