Nasterea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu ne cheama la viata si la asumarea rolului jertfelnic de a fi parinti. Cine se sacrifica pentru proprii copii, va culege roadele ajutorului, milei si mangaierii. Cine alege calea comoditatii si iresponsabilitatii, va culege suferintele, durerile, singuratatea, instrainarea, uitarea, parasirea si moartea. Nasterea Nascatoarei de Dumnezeu sa fie un inceput binecuvantat pentru toti care iubesc, apara si doresc viata!
Prima sarbatoare, de dupa inceputul anului bisericesc, care este totdeauna la 1 septembrie, este inchinata Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria. Acest praznic imparatesc vesteste inceputurile pregatirii mantuirii noastre, asa precum zorile diminetii, vestesc aparitia soarelui, care lumineaza si incalzeste intreaga lume.
Iata, astazi, Biserica ne aduna, pentru a praznui si a ne bucura de sosirea timpului inceputului mantuirii noastre. Astazi se naste pierderea blestemului Evei si innoirea a toata faptura. Printr-o femeie, neascultatoare de Dumnezeu, vine in lume caderea si moartea, prin nasterea celei ce astazi mangaie inimile batranilor ei parinti, ne intoarcem la inceputul bunatatilor. Daca cea dintai femeie a auzit cuvantul blestemului, a durerii nasterii de fii, cea de a doua, aude glasul bucuriei, caci Domnul este cu ea.
Astazi dreptii Ioachim si Ana sunt binecuvantati, dupa 55 de ani, cu nasterea celei ce avea sa fie pricinuitoarea izbavirii din blestem si moarte. Caci parintii ei nu aveau copii, fiind inaintati in varsta lor, dar, prin promisiunea ingerului Domnului, ca rod al rugaciunilor, lacrimilor si dorintelor, astazi primesc o faptura, care va schimba lumea si viata ei. Acest copil va avea chemare dumnezeiasca, aceea de a fi mama Mantuitorului lumii.
Pantecele prealaudat al Anei s-a aratat tarina plina de roada, Cel mai inainte de veci isi alege astazi Usa prin care va veni in aceasta lume. Astazi, Cel ce va lucra mantuirea neamului omenesc isi alege scara pe care va cobori in lume, spre izbavirea si mantuirea ei. Prin bunavoirea Tatalui ceresc si prin lucrarea Duhului Sfant, din cea care astazi se naste, va lua Trupul cel mai presus de trup si va fi impreuna cu noi oamenii, Dumnezeu-Emanuel. Astazi, prin nasterea Preasfintei Fecioare, se zideste usa cea spre rasarit, usa prin care Domnul va intra si va iesi, iar ea va ramane totdeauna incuiata.
O, fericita familie a lui Ioachim si Anei, cu adevarat, din rodul pantecelui ati ajuns cunoscuti la toata lumea, fiind mijlocitori, pentru toti parintii, care nu au mangaierea fiilor, dar care, neincetat, nadajduiesc in rugaciune, asteptand fericitul deznodamant al cerului, tot asa cum l-ati auzit si voi!
Voi ati trait in evlavie facand cele placute Domnului, precum altadata Zaharia si Elisabeta, primind pe cea, mai inainte de nastere, fecioara, si, dupa nastere, fecioara! Acesteia se cuvenea sa fie una dintre toate fecioarele, care sa primeasca, ca un chivot sfintit, taina dumnezeirii ce s-a lucrat in ea. Parintii, celei astazi nascute, au primit darul cel ceresc, care avea sa aduca in lume pe Cel ce ridica pacatul lumii!
Astazi, Cel ce pe toate le face noi, adica Dumnezeu, nascut din Tatal, mai inainte de veci, Isi alege vasul cel ales, spre a fi fericita si cinstita de toate popoarele. Parintii ei, luminati de credinta, astazi se bucura ca fiica lor va fi cinstita mai mult decat ingerii, fiind singura careia ingerul Domnului i se va inchina, pentru ca ea va sluji in tacere, rabdare si totala umilinta, pe Cel ce aduce lumii viata cea vesnica si iertarea pacatelor. Astazi descoperim, intr-un prunc nevinovat, binecuvantarea si ajutorul nostru.
Noi cinstim pe Nascatoarea de Dumnezeu pentru ca, inca de la nasterea ei, a fost aleasa, cinstita si pregatita lumii, spre a fi mama si mult ajutatoare, tuturor celor ce alearga, spre ea, cu credinta. Ingerul Domnului le-a adus parintilor ei bucuria nasterii, dupa vreme indelungata de nerodire si lipsa de urmasi. Aceasta ne arata ca Dumnezeu, izvorul vietii, are, cu fiecare copilas care se naste, planul lucrarii Lui. De la primul zambet, taina cerului se lucreaza in el, iar nasterea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu este mangaiere, curaj si ocrotire tuturor mamelor care-si nasc si educa proprii copii, cu rabdare si cu credinta.
Timpurile ce le traim noi s-au pervertit si s-au degradat, incat pantecele mamelor a devenit abator, in care, prunci nevinovati sunt ucisi, de dragul comoditatii si a unei vieti iresponsabile. Cate inimi nevinovate au incetat sa mai bata, pentru ca multe mame si-au uitat menirea lor! Suntem un popor prea putin iubitor de prunci, am ales modelele decaderii si dezumanizarii, am incetat de a fi jertfitori, ci imitam pacatul si faradelegea, fiind complici, la multele rele ce vin asupra noastra.
Ce este mai important astazi, pentru o mama, cariera, cu profitul, si o viata, in singuratatea suferintelor, ce culmineaza cu moartea, sau viata de familie, in care, fiecare copilas, este o raza de soare, ce incalzeste sufletele, atat de agitate, si mereu provocate de rau, ale parintilor?
Consecintele nenasterii de prunci vor fi dezastroase, familiile, imbatranite si fara ajutor, vor fi uitate si parasite, pentru ca n-au ales calea slujirii, care este incununata cu ajutor, compasiune, dragoste si recunostinta. Cati batrani nu sunt astazi in stare de disperare a singuratatii, fricii, foamei si uitarii! Daca ii intrebam, marea majoritate, au doar un singur copil, care, needucat, si neformat, de mic, pe calea Bisericii, i-a uitat, aruncandu-i in tragedia singuratatii si imediata apropiere a mortii.
In Sfintele Evanghelii observam cum Mantuitorul, in durerile mortii, nu-Si uita pe mama sa, si pentru ca El trebuia sa se intoarca in lumea cereasca, de unde a venit, o incredinteaza ucenicului Sau, Ioan: „Iata fiul tau, iata mama ta, si din acel ceas, acesta a luat-o in casa lui” (Ioan 19, 26-27). Deci recunostinta si respectul fiilor, fata de parinti, este porunca sfanta la Dumnezeu: „cinsteste pe tatal si pe mama ta, ca sa traiesti ani multi pe acest pamant pe care Domnul ti-l da tie” (Iesire 20, 12).
Pentru a avea recunostinta, este nevoie, in primul rand, de a naste fii si fiice, de a cultiva, in ei, credinta, bunul simt, de a-i invata sa se fereasca de rau si sa urmeze binele, de a fi autoritari cu ei si de a-i calauzi cu blandete pe calea Bisericii. Sfantul Apostol Pavel ne invata: „iar voi, parintilor, nu intaratati la manie pe copiii vostri cei dupa trup, ci cresteti-i in invatatura si certarea Domnului” (Efeseni 5, 4).
Daca am urma pilda Sfintilor Ioachim si Ana, daca am naste prunci, atati cat randuieste Dumnezeu, izvorul vietii noastre, daca am cauta intai Imparatia, mila si bunatatea Lui, viata noastra ar fi mult mai usoara, timpurile, pe care le traim, ar fi numai binecuvantare, iar, din multimea pruncilor, multi ar deveni sfinti, care se vor ruga pentru noi.
Nasterea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu ne cheama la viata si la asumarea rolului jertfelnic de a fi parinti. Cine se sacrifica pentru proprii copii, va culege roadele ajutorului, milei si mangaierii. Cine alege calea comoditatii si iresponsabilitatii, va culege suferintele, durerile, singuratatea, instrainarea, uitarea, parasirea si moartea. Nasterea Nascatoarei de Dumnezeu sa fie un inceput binecuvantat pentru toti care iubesc, apara si doresc viata! Amin!