Sambata, 15 august 2020, de Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, Preasfintitul Parinte Ignatie, Episcopul Husilor, a oficiat Sfanta Liturghie la Manastirea Moreni, Protopopiatul Vaslui, cu prilejul hramului sfantului asezamant.
Din soborul slujitorilor au facut parte si parintii consilieri eparhiali Eduard Irimiea si Vladimir Beregoi, parintele exarh Zaharia Curteanu si parintele protopop Adrian Chirvasa.
In cuvantul de invatatura, Parintele Episcop Ignatie a afirmat ca viata Maicii Domnului s-a identificat cu viata Mantuitorului Hristos, motiv pentru care relatarile evanghelice sunt sarace in amanunte privitoare la aspecte din viata Preasfintei Fecioare Maria:
«Iar mama Lui pastra in inima ei toate aceste cuvinte». (Luca 2, 51)
„Sfintele Evanghelii sunt zgarcite in ceea ce priveste referintele la ceea ce este Maica lui Hristos. De ce Sfintii Evanghelisti nu au gasit potrivit sa ne lase mai multe cuvinte si mai multe descrieri despre viata Maicii Domnului, despre modul cum se raporta ea la Hristos, despre cum Il iubea pe Hristos?
Cred ca Dumnezeu a randuit sa avem putine referinte despre Maica Domnului in Sfintele Evanghelii pentru ca ea nu a avut o viata a ei proprie, o biografie proprie. Viata ei s-a identificat cu cea a lui Hristos. Am putea spune, fara sa gresim, ca orice referinta la Hristos este o referinta si la Maica Sa.
Cand iubim pe cineva foarte mult, constatam, fara niciun fel de efort, fara niciun fel de consum de energie interioara, ca noi nu mai traim pentru noi insine, ci pentru cel pe care il iubim. Viata celuilalt devine viata noastra. Toate atitudinile, starea launtrica, au o influenta asupra noastra. Aceasta se datoreaza dragostei.
Iubindu-l pe cel de langa tine, il asezi in adancul inimii tale.
Intr-o masura mult mai profunda, la fel s-a raportat Maica Domnului fata de Hristos. Viata ei era viata lui Hristos. Modul de a se comporta a lui Hristos era si al Maicii Domnului. Si l-a impropriat atat de bine, de frumos si de autentic, incat nu mai era necesar ca Maica Domnului sa aiba o biografie deosebita de cea a lui Hristos.
Prin faptul ca nu ne furnizeaza date biografice despre Maica Domnului, Evangheliile ne transmit mesajul ca ea a trait intr-o profunda discretie, in smerenie, fara sa faca in vreun fel caz de faptul ca este Maica lui Hristos, ca L-a adus pe Dumnezeu-Fiul printre oameni.
Evanghelia ne spune ca Maica Domnului asculta toate cuvintele lui Hristos, adancindu-le in tacere, in inima sa.
Daca Maica Domnului nu ar fi fost smerita, daca nu ar fi fost cea care sa nu caute sa fie in prim-planul vietii contemporanilor ei, nu ar fi putut primi in teascul inimii sale cuvintele lui Hristos, pe care sa le adanceasca in fiinta sa si ele sa devina carnea si sangele ei.
Maica Domnului a devenit o Scriptura vie prin faptul ca, in tacere, asimila si metaboliza cuvintele lui Hristos.
Cel care face galagie, cel care cauta cu orice pret sa ii fie recunoscute meritele, sa fie aclamat, sa fie laudat, este unul care nu a invatat niciodata tacerea inimii si a sufletului, nu da dovada de intelepciune, nu are o viata launtrica, este risipit si cauta prin tot felul de tertipuri sa se impuna in fata celor din jur. Este un om care nelinisteste, care tulbura.
Daca vrem sa ni-L asumam pe Hristos in inima noastra, astfel incat sa nu fie o realitate exterioara, gasim, in chipul vietii Maicii Domnului, modelul de smerenie, de tacere si de asezare launtrica”.
De asemenea, Ierarhul Husilor a vorbit despre faptul ca lipsa asezarii launtrice este dovedita de neatentia manifestata in timpul slujbelor si de risipirea sufleteasca:
„Un calugar cu viata sfanta dadea urmatorul sfat preotilor: «sa cautati ca la fiecare Liturghie sa aprindeti o candela in inima voastra si sa o tineti aprinsa pana la urmatoarea Liturghie. Asa, de la o Liturghie la alta sa pastrezi in inima ta, tu cel care Il slujesti pe Hristos, o luminita aprinsa in candela inimii tale».
Ar trebui sa ne straduim sa aprindem cate o lumina in sufletul nostru cand venim la Liturghie. Nu vom putea aprinde aceasta candela daca slobozim vantul galagiei, al risipirii, al judecatii si al neoranduielii.
Dumnezeu se aseaza in inimile smerite, tacute. Nu vine unde este zarva, rumoare si galagie.
Maica Domnului a fost aleasa de Dumnezeu Treimea ca din ea sa se intrupeze Fiul lui Dumnezeu, ca Om, pentru ca ea era tacerea, smerenia si discretia prin tot ceea ce facea”.
Preasfintia Sa a insistat asupra faptului ca lipsa discretiei si a nobletii interioare sunt surse ale risipirii sufletesti:
„Cat de mult ne lipseste discretia, intr-o lume in care cautam cu orice pret sa transformam cele mai intime clipe ale vietii noastre in spectacol! Vrem ca totul sa devina spectacol: insasi viata noastra, pregatirea profesionala, relatia cu cei din jur. Vrem sa transformam totul in spectacol si, din pacate, aceasta consumam si aceasta se si cere.
Site-urile cu tematica preluata din viata mondena, cu barfe si cancan-uri, sunt cele mai accesate. Nu vor avea rating emisiunile culturale sau spirituale.
Ne hranim cu tot ceea ce tine de indiscretie, de agresivitatea de limbaj sau fizica, de picanterii din vietile celorlalti. Ne hranim cu acestea, pentru ca am transformat viata intr-un spectacol.
Maica Domnului este un exemplu minunat de smerenie si de noblete interioara.
Regasim foarte rar termenul acesta, de noblete, in vocabularul nostru de zi cu zi. Acele cuvinte pe care nu le mai regasim in convorbirile cu cei din jur, reflecta starea pe care am pierdut-o. Nu mai folosim cuvantul noblete pentru ca nu mai avem noblete”.
Parintele Episcop Ignatie a citat un teolog contemporan (Alexander Schmemann), care a surprins in termeni foarte realisti si actuali, chipul de smerenie al Maicii Domnului, precum si fizionomia lumii in care traim:
«Primul dar facut noua de Hristos, prima si cea mai profunda descoperire a invataturii si chemarii sale ne este oferita prin chipul unei femei, adica prin chipul Maicii Domnului. De ce este atat de important, atat de mangaietor si de mantuitor acest lucru? Tocmai pentru ca lumea noastra a devenit atat de preponderent si de exasperant masculina. O lume guvernata de mandrie si de agresivitate, in care totul se reduce la putere si la armele puterii, la productie si la mijloacele de productie, la violenta, la refuzul de a ceda de bunavoie si de a face pace in ceva, de a stii sa taci si sa te cufunzi in adancimile tainice ale vietii. Chipul Fecioarei Maria, Maica Fecioara, sta impotriva tuturor acestor lucruri si le acuza prin simpla ei prezenta. E chipul infinitei smerenii si curatii si totusi plin de frumusete si putere. E chipul dragostei supuse, dar si al biruintei dragostei. Fecioara Maria, Preacurata Maica nu cere nimic, si primeste totul. Nu urmareste nimic si are totul. In chipul Fecioarei Maria aflam ceea ce s-a pierdut aproape in totalitate in lumea noastra mandra si agresiva. Gasim compasiunea, blandetea, purtarea de grija, increderea si smerenia. Noi o numim Doamna noastra, Imparateasa Cerului si a Pamantului, dar ea se numeste pe sine Roaba Domnului. Nu cauta sa propovaduiasca sau sa demonstreze ceva, si totusi, simpla ei prezenta, cu lumina si bucuria care o insotesc, indeparteaza nelinistea problemelor noastre. Este ca si cum am fi fost plecati de acasa intreaga zi, una lunga, obositoare si plina de nereusite, si am revenit, in cele din urma acasa, unde totul se limpezeste si se umple de acea fericire mai presus de cuvinte, care este singura fericire adevarata».
In cadrul Sfintei Liturghii, Preasfintitul Ignatie a hirotonit intru diacon pe teologul Alin Popa.